Aproape 40 de voluntari veniţi în trei echipe din Anglia, Canada şi Olanda s-au apucat ieri de dimineaţă să construiască trei garsoniere pentru beiuşeni, care trăiesc în condiţii grele. Deşi de la primele ore afară era foarte cald, voluntarii s-au înarmat cu cremă de protecţie solară, şi-au umplut bidoanele de apă, tolba cu cuie şi au început munca. Ei vor ca până la sfârşitul săptămânii cele trei locuinţe să fie finalizate şi beneficiarii lor să se poată bucura în sfârşit de un adăpost decent.

"În acest an am început munca în forţă cu ridicarea Casei de Paşti, iar pe măsură ce ne-am apropiat de vară voluntarii au devenit tot mai numeroşi în proiectele noastre. Iată că acum găzduim trei echipe venite prin programul internaţional al Habitat numit Global Village şi ne-am bucurat să-i revedem pe unii dintre ei care au mai fost în România în anii trecuţi. Ei îşi petrec concediul sau vacanţa în cazul tinerilor într-un mod aparte, la fel de plăcut ca într-o excursie, dar în acelaşi timp foarte util", a declarat Marcel Coroiu, preşedintele Habitat pentru Umanitate Beiuş. Beneficiarii celor trei locuinţe de tip garsonieră sunt Stoian Claudiu (30 ani), Tinca Angela (60 ani) şi Raţiu Lăcrimioara (29 ani). Ei vor avea o baie, un dormitor şi o bucătărie comună cu livingul.

Poveşti de viaţă

Unul dintre cei trei beneficiari este Claudiu, care locuieşte împreună cu părinţii şi încă un frate mai mic, Gabriel, într-un apartament cu doua camere din Beiuş. Claudiu cu Gabriel dorm într-o cameră, iar părinţii în cealaltă. Spaţiul e foarte mic că abia au loc pentru toate lucrurile personale. Bucătăria e mică şi membrii familiei sunt nevoiţi să mănânce pe rând, prin rotaţie. Voluntarii străini l-au impresionat foarte mult pe Claudiu prin modul lor de a fi, prin faptul ca tot timpul sunt bine dispuşi, "chiar şi cu roaba în mână". Al doilea benefiacar este Angela, care, după o căsnicie nefericită, a rămas să locuiască cu fiica ei, Gabriela, în apartamentul părinţilor. Asta până în urma cu 10 ani, când tatăl ei a decedat, iar mama a vândut apartamentul, mutându-se împreună cu o soră. Angela a luat-o atunci pe Gabriela şi s-au mutat cu chirie într-o garsonieră din Beiuş. La puţin timp Gabriela s-a căsătorit şi soţul a venit să locuiască împreuna cu ele. Angela mărturiseşte că cel mai mult îi lipseşte o baie pentru că unde locuieşte acum, seara sau noaptea iese cu frică la baia comună. În plus, pe timpul iernii, e foarte frig aici şi nu de puţine ori a fost nevoită să doarmă îmbrăcată cu mai multe rânduri de haine. În schimb, vara este extrem de cald, iar asta nu-i face bine deloc. Lăcrimioara, a treia beneficiară a garsonierei, a fost abandonată de părinţi şi a crescut prin orfelinate la Ineu, Şiria sau Tinca, unde a stat până la majorat. După ce a ieşit din instituţiile statului s-a trezit singură în drum, aşa încât a fost nevoită să doarmă pe bănci prin parcuri şi uneori la prieteni. Pentru că nu îşi permite din indemnizaţia de persoană cu handicap pe care o primeşte să-şi găsească o chirie mai bună, iar condiţiile în care trăieşte acum sunt grele pentru ca foloseşte o toaletă şi o baie comună, cei de la Căminul Francesco au ajutat-o şi au făcut demersurile pentru a beneficia de o locuinţă Habitat.