Imaginea unui bărbat înalt, cu barbă şi purtând însemnele crucificării, care a apărut pe Giulgiul de la Torino, nu a fost niciodată explicată în mod plauzibil, cei care au încercat să o facă fiind adesea acuzaţi de neştiinţă, şarlatanie sau interese necurate. Totuşi, un respectat microbiolog american, Stephen Mattingly de la Centrul de Sănătate din San Antonio, Texas, este de părere că Giulgiul din Torino nu a fost creat nici de mâna omului, nici de vreo putere mistică, ci de bacterii. Minusculii microbi, spune el, s-au înmulţit în rănile unui om care a murit foarte lent şi al cărui cadavru a fost apoi spălat şi înfăşurat într-un giulgiu pentru a fi înmormântat. Spălarea corpului a făcut ca rănile să devină lipicioase, aşa încât pânza s-a lipit de răni şi s-a impregnat cu bacterii. La sfârşit, bacteriile au murit, eliminând proteine care au oxidat în timp, pătând pânza cu un galben care apoi s-a întunecat. În 1989, trei echipe separate de cercetători au publicat studii ale Giulgiului de la Torino în revista Nature - informează Agenţia Mediafax. Bazându-se pe datarea cu carbon 14, cercetătorii au susţinut că Giulgiul datează din perioada 1260-1390, sugerând că acesta este mai degrabă un fals din Evul Mediu decât giulgiul mortuar al lui Isus Hristos, aşa cum s-a crezut multă vreme. Lucrarea a dat naştere la o mulţime de speculaţii asupra creatorului imaginii, bănuit chiar că ar fi Leonardo da Vinci. Mattingly este de părere că toate cele trei echipe s-au înşelat... Dacă este adevărată, teoria sa ar putea să clarifice enigmele persistente legate de imaginea de pe giulgiu: tridimensionalitatea surprinzătoare, pe care el o explică prin variaţia densităţii de bacterii acumulate pe diferite părţi ale corpului muribundului; faptul că imaginea apare doar pe o parte a ţesăturii; absenţa totală a trăsăturilor de penel. Crucificarea era pedeapsa predilectă pentru răufăcători în secolul întâi înainte de Hristos, iar uciderea unui om în acest mod dura până la 72 de ore. Mattingly şi-a dat seama că, în aceste trei zile scurse între crucificare şi moartea propriu-zisă, nefericitul ar pierde mult sânge şi alte lichide corporale, ceea ce ar încuraja înmulţirea bacteriilor la cote neobişnuit de mari. Una dintre cele mai frecvente tipuri de bacterie întâlnite la suprafaţa pielii umane este Staphylococcus epidermidis, prezentă în mod normal în concetraţii inofensive, de grupuri de 10 milioane pe centimetru pătrat. Estimând că în timpul crucificării numărul lor ar creşte de o sută de ori, Mattingly a prelevat mostre de bacterie din propria sa piele şi le-a cultivat, formând un "biofilm", o matrice zaharată de bacterii care pot absorbi apa, devenind extrem de lipicioase. Apoi a omorât bacteriile folosind căldură, pentru a evita infectarea şi şi-a dat cu soluţia rămasă pe braţe şi pe faţă. Aşa cum se aştepta, pielea sa a devenit foarte lipicioasă. Apoi, Mattingly şi-a aplicat pe regiunile unse o pânză, a lăsat-o să se usuce şi a smuls-o cu oarece greutate. Pânza rămăsese pătată, având conturul acelei părţi a corpului peste care fusese pusă, iar culoarea, iniţial galben deschis, a devenit din ce în ce mai închisă în următoarele săptămâni. Desenele bacteriene au dat la iveală trăsături faciale într-un mod foarte similar cu imaginea de pe Giulgiul de la Torino. Descoperirile lui Mattingly nu au fost încă publicate într-o revistă ştiinţifică, dar au sădit deja controversa, inclusiv între el şi colaboratorul său, Barrie Schwortz, care vede discrepanţe între imaginea obţinută de Mattingly şi giulgiu: imaginea feţei americanului este distorsionată din cauza efectului de înfăşurare a pînzei, în timp ce figura de pe giulgiu păstrează proporţiile, ca şi cum ar fi fost desenată în plan. Şi mai provocatoare este teoria lui Mattingly cum că microbii au dat peste cap datarea cu carbon - ipoteză pe care se bazează teoria sa privind originea imaginii de pe giulgiu. "Este acesta giulgiul în care a fost înmormîntat Isus din Nazaret?", se întreabă Mattingly. "Nu vom şti niciodată cu siguranţă", răspunde tot el... *** Părinţii fumători riscă să aibă copii fumători Unul dintre cele mai bune lucruri pe care le puteţi face pentru copiii dumneavoastră este să vă lăsaţi de fumat. Dacă renunţaţi la acest obicei până când copiii împlinesc vârsta de opt ani, riscaţi cu 39% mai puţin ca ei să se apuce de fumat în adolescenţă. Acestea sunt noutăţile pe care le aduce un studiu de nouă ani desfăşurat de echipa doctorului Jonathan B. Bricker de la Centrul Fred Hutchinson de Cercetare a Cancerului şi de la Universitatea Washington, din Seattle. Nouă copii din zece care nu s-au apucat de fumat la vârsta de 18 ani, nu se vor mai apuca niciodată. Pe de altă parte, dacă vă gândiţi că obiceiul dumneavoastră de a fuma nu le face nici un rău copiilor, vă înşelaţi: copiii ai căror părinţi fumează au cu 71% mai multe şanse de a începe să fumeze şi ei în adolescenţă. Pentru ca obiceiul dumneavoastră să nu vă influenţeze negativ copilul, trebuie să renunţaţi la el înainte de cea de a opta aniversare a copilului. Cercetările anterioare arată că în jurul acestei vârste apare vulnerabilitatea copiilor faţă de fumat, care nu dispare decât după vârsta de 20 de ani. "Nu a contat că unul din părinţi sau amândoi au renunţat la fumat cînd copilul era bebeluş, avea 4-5 ani sau era în clasa a treia", explică Bricker. "Cel mai important lucru este că măcar unul dintre ei a făcut-o, indiferent ce vârstă avea copilul atunci". *** TRATAMENTUL BOLILOR PRIN LEGUME, FRUCTE ŞI CEREALE Lămâia - Citrus limonum - (II) Utilizări externe (II): - întârzierea apariţiei ridurilor: suc de lămâie aplicat pe faţă de două ori pe săptămână; de asemenea, luminează tenul; - pentru a menţine catifelarea mâinilor: se ung cu un amestec din părţi egale de suc de lămâie, glicerină, apă de colonie; - pentru păstrarea dinţilor albi: perierea lor săptămânală cu suc de lămâie; - locul înţepăturilor de insecte se freacă cu o felie de lămâie; funcţionează şi în muşcăturile de şerpi, ca tratament adjuvant; - mucoase: se freacă gingiile: le tonifică. Lucrări ale unor cercetători francezi despre acţiunea bactericidă a esenţei de lămâie au dovedit că: a) vaporii esenţei de lămâie neutralizează meningococul în 15 minute, bacilul lui Eberth (febra tifoidă) în mai puţin de o oră, pneumococul în 1-3 ore, stafilococul auriu în 2 ore, streptococul hemolitic în 3-12 ore b) esenţa neutralizează bacilul lui Eberth în 5 minut, stafilococul în 5 minute, bacilul lui Loeffler (difterie) în 20 de minute. Ea este infertilizantă pentru bacilul tuberculozei în doza de 0,2%. Câteva picături de lămâie în stridii le curăţă, în 15 minute, de 92% din bacteriile lor. Sucul de lămâie se poate utiliza din plin la dezinfectarea unei ape de masă suspecte (sucul unei lămâi la 1 litru), a cărnii şi peştelui de o prospeţime îndoielnică. Pentru pregătirea laptelui prins, cu suc de lămâie, se va proceda astfel: se toarnă sucul unei lămâi, picătură cu picătură, peste 1/2 litru de lapte, amestecând cu o lingură. Produsul este gata când laptele devine granulos. De reţinut că este foarte bogat în vitamine. Infuzia cu coaja de la 2-3 lămâi la un litru de apă formează o excelentă băutură; se adaugă câteva picături de suc proaspăt. Aciditatea lămâii: pare incredibil, dar lămâia este un alcalinizant şi un antiacid gastric. Experienţele au dovedit că prin utililzarea lămâii se neutralizează hiperacidictatea prin suc de lămâie diluat cu apă (lămâia este, de altfel, clasificată printre alimentele bazice). Acidul citric natural este oxidat în timpul digestiei. Sărurile ce rămân dau carbonaţi şi bicarbonaţi de calciu şi potasiu, care menţin alcalinitatea sângelui. Lămâile dau mult mai mult suc dacă le ţinem timp de 5 minute în apă caldă. Utilizări casnice: - pentru a curăţa *vasele de aramă înnegrite, le frecăm cu 1/2 lămâie peste care am presărat sare grunjoasă *bijuteriile de argint, le frecăm cu o felie de lămâie, insistând asupra petelor. Ştergem apoi cu o cârpă moale, uşor îmbibată în ulei *rugina de pe o rufă albă, punem o rondelă de lămâie între două straturi de pânză. Apoi le punem peste pată şi le presăm cu fierul de călcat încălzit foarte tare. La nevoie, reluăm operaţia *o chiuvetă pătată: frecăm cu un amestec format din 1/2 ceaşcă de suc de lămâie + praf de sare (cât se ia între degete) *petele de legume sau de fructe de pe degete dispar dacă le frecăm cu suc de lămâie *pentru îndepărtarea moliilor: punem în dulapuri nişte săculeţe cu coji de lămâie uscate *pentru îndepărtarea furnicilor: aşezăm o lămâie stricată pe locul invadat de furnici. Foto: crişana mare, tifuri - lemon Documentar realizat de Nicoleta SEUCHE *** Creierul lui Einstein nu a fost unul obişnuit! "Deosebirile sunt clare" - afirmă dr. DahliaW. Zaidel, neurolog american. "Dar, încă nu se poate face vreo legătură clară între aceste deosebiri şi inteligenţa sa ieşită din comun". Cercetătoarea americană a studiat două eşantioane din hippocampus, zona creierului responsabilă cu memoria şi cu asocierile dintre cuvinte, probele fiind prelevate din creierul marelui savant imediat după decesul acestuia, la vârsta de 76 de ani. Ea a comparat ţesutul cerebral al lui Einstein cu alte 10 mostre similiare, prelevate de la persoane cu vârste cuprinse între 22 şi 84 de ani. Concluzia a fost că neuronii din partea stângă a hippocampus-ului marelui savant erau cu mult mai mari decât cei din partea dreaptă, fapt ce nu a putut fi constatat la oamenii cu inteligenţă medie. "De ce mai multe ori, această asimetrie este aproape imperceptibilă" - a declarat dr. Zaidel. "Totuşi, este dificil să tragem concluziile, cu atât mai mult cu cât încă nu există o bancă de creiere a geniilor. Poate pe viitor, vom putea obţine mostre de ţesut cerebral prelevate de la oamenii de ştiinţă, în special fizicieni, care au o inteligenţă sclipitoare" - a mai adăugat ea. *** Delfinii şi paralizia cerebrală Un nou domeniu se dezvoltă din ce în ce mai mult în medicina actuală, este vorba despre terapia ondulatorie informaţională. Acesta are la bază convergenţa undelor electromagnetice de frecvenţă medie sau înaltă, ce corespund radiaţiilor emise de organele bolnave ale trupului uman, acţionând asupra însănătoşirii acestora. S-a descoperit o nouă şi originală metodă de vindecare a copiilor care suferă de paralizie cerebrală. Boala lor poate fi cu succes tratată cu ajutorul delfinilor. Şedinţele de terapie se desfăşoară în clinici specializate, sub stricta supraveghere a părinţilor şi a cercetătorilor. Care e procedeul? Bineînţeles că delfinii nu se aşază pe marginea patului alături de copilul bolnav, şoptindu-i la ureche un descântec. Micii pacienţi înoată alături de delfini! Contactul direct cu delfinii are efecte miraculoase. Aşa se produce minunea. Departe de scaunul cu rotile pentru invalizi, copilul îşi recăpă forţele şi începe să meargă. Există ipoteza conform căreia radiaţiile electromagnetice emise de o anumită materie permit atât omului, cât şi animalelor să acţioneze asupra altor obiecte sau fiinţe din jur. Cel mai important rol îl joacă nu intensitatea radiaţiilor, ci conţinutul informaţional pe care acestea îl poartă. Din cercetările efectuate reiese că asupra omului acţionează radiaţii electromagnetice foarte puternice care, în funcţie de intensitate, modifică atitudinea individului. Cu cât sunt mai puternice, cu atât persoana în cauză devine nervoasă, tensiunea arterială creşte, dând naştere senzaţiilor contradictorii şi uneori crizelor de epilepsie.