Om de onorabilă omenie, a trăit toată viaţa lui între oameni şi pentru oameni,  a iubit şi a fost iubit şi, cred din tot sufletul că prin caracterul, educaţia şi cultura sa enciclopedică ca specialist în medicină a ştiut să-şi pună toată puterea şi cunoştinţele în slujba oamenilor, doctorul Voinea va rămâne în memoria şi amintirea mulţimii de prieteni din Bucureşti, din Bihor şi de pretutindeni, sincer, devotat şi declarat fiu al bihorenilor. Potrivit destinului, autor şi co-autor al multor cărţi de aleasă valoare morală şi cultural- ştiinţifică printre care "Viaţa între destin şi istorie", prietenul meu de-o viaţă ANDREI VOINEA , născut la 15 aprilie 1922, zeci de ani şi-a sărbătorit onomastica la 25 noiembrie, ziua Sfântului Apostol Andrei - ocrotitorul României. Deşi internat în spital, cu probleme grave de sănătate, apoi cu recuperare şi tratament ambulatoriu, eu, prietenul său i-am putut transmite doar telefonic urările mele. În 13 Februarie 2011, vestea morţii sale am primit-o de la Doiniţa, scumpa lui soţie, care cu sufletul zdrobit mi-a comunicat: "Mihai, de azi dimineaţă, Andrei nu mai există."

Andrei Voinea (Wexler), descendent al unei familii oneste de intelectuali şi-a trăit copilăria şi adolescenţa la ţară, în comuna Beliu, atunci Centru de Plasă în judeţul Bihor şi o parte de ani  ai tinereţii, frumoşi şi grei, în vremuri de război ca elev al Liceului "Emanoil Gojdu" din Oradea. Student la Facultatea de Medicină din Cluj-Napoca a obţinut rezultate remarcabile şi a continuat activitatea didactică în medicină, pentru care Conducerea universităţii i-a acordat Diploma Aniversară, cu ocazia împlinirii a 50 de ani de activitate.

După specializarea de un an şi jumătate la Clinica de Ortopedie şi Traumatologie din Moscova, ANDREI VOINEA a îndeplinit funcţia de şef de lucrări şi conferenţiar la Clinica de Specializare şi Perfecţionare a Medicilor din Bucureşti. "Crucea Roşie" din România l-a trimis la Spitalul Românesc  din Coreea de Nord pentru un an, în condiţii de război inuman, ca şef al Secţiei de Ortopedie. Întors în ţară a fost numit şef al Clinicii de Ortopedie a Facultăţii de Medicină la Spitalul CFR II din Bucureşti, după care în 1986 a devenit  şeful Clinicii de Ortopedie a Spitalului de Urgenţă Floreasca - Bucureşti, cea mai mare clinică din ţară.

În ziua de 20 septembrie 1990, ANDREI VOINEA împreună cu alţi câţiva colegi, în biroul său de la domiciliu, stabilesc înfiinţarea primei Universităţi particulare din România "TITU MAIORESCU", aceasta fiind recunoscută astăzi ca parte a sistemului naţional de învăţământ. Este Prodecan şi profesor universitar la Facultatea de Medicină a acesteia şi în 18 decembrie 2000 primeşte Diploma de Onoare pentru contribuţia excepţională la înfiinţarea, afirmarea şi dezvoltarea aşezământului de învăţătură, cultură şi civilizaţie universitară. El însuşi participant , în ţară şi în străinătate la numeroase evenimente medicale de prestigiu a facilitat între anii 1992-2002 participarea celor 28 de tineri medici români la simpozioane şi conferinţe internaţionale de ortopedie  precum cea de la Davos - Elveţia.

Profesorul universitar Dr. VOINEA ANDREI va fi mereu în imaginea noastră ca neobosită personalitate, plin de spirit şi optimism, având multe de spus, de scris, de văzut. La dedicaţia făcută soţiei în cartea "Împreună pentru sănătatea oamenilor" (ediţia 2009), : "Pentru Doina, cu care am străbătut alături, timp de jumătate de veac Cărările Timpului", adaug eu, şi anii de după nunta lor de aur.        Doctorul Voinea a reuşit să trăiască şi să îmbătrânească frumos, activ până când, înainte cu două luni de împlinirea rotundă a 90 de ani de viaţă, inima lui mare   l-a lăsat eternităţii. Sufleteşte regretăm şi vom regreta momentul acelei plecări.

 

Mihai Morgovan şi familia