Povestea aburelii lui Harap Alb
Harap-Alb: Hello, Cosânzeana! Singurică, singurică?
Cosânzeana: Aaa, nu chiar. Mă aşteaptă Spânul între blocuri.
Harap-Alb: Nu vii la o tură prin junglă cu calul meu?
Cosânzeana: Şi Spânu?
Harap-Alb: M-am întâlnit cu el, a plecat cu afaceri, are de luat ceva salată de la Urs.
Cosânzeana: Beton! Cum ţi-ai botezat calul?
Harap-Alb: Suzuki…hai până la Petrom să-i dăm nişte jar, că apoi vom zbura iute ca gândul, repede ca vântul!
Cei doi încălecară şi merseră, şi merseră o cale bună, până când dădură peste o babă.
Baba: Jupâne, dă-mi 2-3 euroi să-mi iau nişte somnoroasă!
Harap-Alb: Babă bătrână,
Cu brâul de lână,
Tare bine ai face
Gura de ţi-ar tace!
Că-i apus de soare,
Du-te la culcare!
Baba: Drăguţule bace,
Dă-ţi cu banii-ncoace
C-oi da cu ghiocul
Ţi-oi ghici norocul
Tu care ai încălecat de la Roşu Împărat
Ai de grijă
Ia-ţi o tijă (…)
Şi după aia voi, copii,
Îţi trăi până s-a sfârşi
Rima mea întortocheată
Abureală adevarată.



Comentarii
Nu există nici un comentariu.