Observând lumea înconjurătoare şi privind-o cu fantezia proprie vârstei, orizontul cunoaşterii se îmbogăţeşte cu emoţionante impresii pe care numai arta le poate oferi. Pentru mine arta este atât o pasiune, cât şi o obsesie, căci desenul este un mijloc de expresie cu aceeaşi valoare ca şi limbajul. Rolul său constă în a dezvolta capacitatea de a trasa o schemă, o schiţă, un plan şi de a le înţelege. O educaţie artistică nu se poate face fără un contact permanent cu opera de artă, vizitând expoziţii şi muzee, consultând albume cu reproduceri de artă, citind şi studiind cărţi de estetică. Fiecare pas pe care îl fac pe drumul cunoaşterii prin artă mă înalţă spiritual, îmi face viaţa mai bună şi mai frumoasă pentru că am bun gust, toleranţă şi mai ales dorinţa de perfecţiune. Privind arta în raport cu viaţa mea ca elevă la un liceu cu profil vocaţional, consider că am dobândit capacitatea de a înţelege opera de artă, de a explica ceea ce îmi place sau ceea ce nu îmi place la un tablou, o sculptură, un afiş sau la designul unui produs industrial. Totodată, este necesar să fiu capabilă să deosebesc o lucrare de artă autentică, valoroasă, de un produs îndoielnic, de prost gust. A vedea înseamnă a simţi cu toată fiinţa atât ideile, cât şi emoţiile transmise de artă şi după cum aprecia marele pictor Pablo Picasso: "Mulţi privesc, puţini văd". Este nevoie de multă originalitate într-o lucrare de artă, de aceea trebuie să ţinem seama de îndrumările fiecărei persoane capabile să ne ajute şi să ne iniţieze în domeniul artei. Dacă arta nu este scăldată într-un duh de viaţă, rupt din însuşi sufletul artistului, creaţia nu este o operă de artă. În concluzie, arta reprezintă una dintre forţele care au deschis drumul modernităţii, îmbogăţind şi transformând întreaga cultură europeană. Este nevoie de un succes deplin pe nobila cărare a celor ce învaţă să vadă o operă de artă, nu doar să o privească.