URSS, prima campioană

Încă din 1956, francezul Henry Delaunay lansase ideea creării unei competiţii europene la nivel de reprezentative, o alternativă care să umple golul de patru ani dintre două ediţii ale Mondialelor. Ideea a prins destul de greu, dar iată că, în 1960, visul s-a transformat în realitate, iar Campionatul European a pornit la drum.

Fiind la început de drum, competiţia a avut destule lacune, dar important era că exista o competiţie majoră, la care aderaseră majoritatea ţărilor europene. Sistemul de calificare a fost unul mai ciudat, 17 naţionale pornind la drum în preliminarii. Echipa României a ajuns până în sferturi, fiind eliminată de puternica echipă a Cehoslovaciei, după o dublă manşă.
Revelaţia competiţiei a fost URSS, echipă care avea în lot câţiva fotbalişti de mare valoare, portarul Iaşin, Netto, Metreveli, Ponedelnik, jucători care au reuşit să aducă primul trofeu naţionalei Uniunii Sovietice, la capătul unei finale extrem de disputate contra Iugoslaviei.
Naţionala României a depăşit faza optimilor de finală, depăşind echipa Turciei. Tricolorii s-au impus cu 3-0 la Bucureşti (goluri Oaidă, Dinulescu, Constantin), au pierdut cu 2-0 la Istanbul, calificându-se în sferturi, unde au pierdut ambele manşe contra puternicei naţionale a Cehoslovaciei, formaţie care doi ani mai târziu, avea să devină vicecampioană mondială). Echipele Franţei, Iugoslaviei, Cehoslovaciei şi URSS aveau să se califice în semifinale. Favorita întrecerii, Franţa, a pierdut semifinala disputată în compania Iugoslaviei, scor 4-5, iar URSS a trecut la pas de Cehoslovacia (3-0). În finală, sovieticii au etalat un fotbal modern şi eficace, dar cei care au deschis scorul au fost plavii. Ruşii au reuşit să egaleze, iar golul lui Ponedelnik va aduce primul trofeu al Campionatului European în vitrina echipei URSS. Iată şi echipa turneului: Iaşin - Durkovic, Novak, Netto, Masopust, Ivanov, Metreveli, Galic, Ponedelnik, Sekularac, Kostic.