Se împlinesc zece ani, de când, prietenul şi omul care mi-a fost alături la clădirea firmei Repcon,

AUREL ZIMBRAN

a plecat fulgerător dintre noi, lăsând în urmă, un imens gol şi o tristeţe care, nici azi, nu poate fi dată uitării. Anunţul trecerii la cele veşnice a venit în ziua de 12 februarie 2002. Boala nemiloasă care s-a declanşat cu doar două-trei luni înainte, nu ne-a lăsat timp pentru a accepta un adevăr atât de dureros, astfel, decesul lui

AUREL ZIMBRAN

a venit ca un fulger, răpindu-ne nu doar un om de execpţie, un om devotat familiei şi prietenilor, dar şi un specialist în construcţii hidrografice.

AUREL ZIMBRAN

a văzut lumina zilei pe data de 4 iunie 1951, în localitatea Bonteşti, judeţul Arad. Întâmplarea face ca, exact în aceast spaţiu al copilăriei, ZIMBRAN

să coordoneze prima sa mare lucrare încredinţată firmei Repcon, în primii săi ani de la înfiinţare. Este absolvent al cursurilor de subinginer a Facultăţii de Construcţii din Timişoara. Şi-a început cariera la Oficiul de Gospodărire a Apelor Bihor, unde a ocupat funcţia de şef şantier. În anul 1984, ajuns la Oradea l-am cunoscut pe omul şi specialistul, care imi va deveni prieten şi mai apoi, mâna dreaptă,

AUREL ZIMBRAN.

Anul Revoluţiei Române ne-a surprins pe râul Crişul Negru, unde am lucrat la acumularea Tămaşda Zerind. Au urmat câţiva ani, când drumurile noastre s-au despărţit, Zimbrean lucrând la Drumuri şi Poduri. Însă, în anul 1993, cărările noastre s-au reîntâlnit şi nu s-au mai despărţit până în nemilosul an 2002, când moartea a decis să-i curme viaţa. Anul 1993 a fost anul în care eu, Mircea Nistreanu şi prietenul meu,

AUREL ZIMBRAN

am decis să ne unim forţele şi să clădim, stavilă împotriva apelor, firma Repcon, care se va specializa în construcţii hidrotehnice. În lupta cu apele,

AUREL

mi-a fost mereu alături, în calitate de director adjunct al firmei Repcon şi co-fondator al acestui imperiu, experienţa sa de specialist, calificarea sa s-au dovedit esenţială în implementarea marilor proiecte de construcţii hidrotehnice pe marile râuri din ţară. Timp de opt ani, mi-a stat alături la marile provocări care au fost barajele de acumulare pe învolburatele ape curgătoare din Bazinul Hidrografic Mureş, Criş etc. Lucrările pe care le-a coordonat sunt o dovadă vie a profesionalismului acestui OM, trăinicia muncii sale rămâne inscripţionată în betonul de la marile baraje ridicate în vâltoarea apelor. Munca sa este expresia unei lupte continue cu o serie de provocări tehnologice,

AUREL

dorind să lase în urma sa o lucrare de excepţie, conştient că valoarea construcţiilor sale poate salva zeci de mii de oameni de pe cursurile râurilor care ar putea ieşi din matcă, în lipsa acestor acumulări ridicate cu atâta simţ al răspunderii. Din păcate, munca sa de ctitor s-a curmat brusc, în toamna anului 2001, când starea sa de sănătate l-a obligat să se retragă de pe şantier. Cu toate acestea, Dumnezeu i-a mai dat câteva luni, nu multe să le petreacă cu cei dragi, soţia Terezia, fiica Laura şi cu noi, colegii de la Repcon. Însă, în ziua de 12 februarie 2002, Cel de Sus a decis să-l cheme în Împărăţia Sa. De atunci, în toţi aceşti zece ani, această zi, mi se pare tot mai tristă fără amicul meu, AUREL ZIMBRAN.

Al tău, iubit şi deovotat prieten, ing. Mircea Nistreanu, directorul general Repcon.