Opt ani de secetă, opt ani de neîmpliniri şi eşecuri, unele chiar în faţa unor necunoscute în lumea fotbalului (vezi eliminarea din dubla cu Slovenia, din 2002), acesta a fost destinul naţionalei României de la EURO 2000 încoace. Însă, acum, pare momentul revenirii în rândul forţelor acestui sport, asta chiar şi în condiţiile în care tricolorii au căzut într-o grupă a morţii, alături de Franţa, Olanda şi Italia.

Turneul final din 2000, din Belgia şi Olanda, a reprezentat cântecul de lebădă al "generaţiei de aur", al cărei simbol a fost Gică Hagi. Umiliţi de Italia, majoritatea componenţilor acelei echipe au decis să renunţe la activitatea competiţională, iar de atunci, a început şi declinul la nivel de reprezentativă, România ratând calificarea la două turnee de Cupă Mondială (2002 şi 2006) şi la unul de Campionat European (2004). Însă revirimentul fotbalului românesc, concretizat prin evoluţiile excelente şi calificările obţinute mai ales de Steaua, Rapid şi, uneori, Dinamo, în fazele superioare ale competiţiilor europene intercluburi, şi-a găsit împlinirea în cazul ultimei tentative de calificare, încununată de succes, asta în condiţiile în care tricolorii au câştigat o grupă în care mare favorită era Olanda. Cu doi lideri de generaţie, Mutu şi Chivu, care au confirmat pe deplin într-unul dintre cele mai tari campionate din lume, cel italian, cu alţi jucători care dovedesc prin prestaţiile lor că fotbalul românesc continuă să producă talente, naţionala României pare pregătită pentru marile bătălii din Elveţia, având ca obiectiv ieşirea din faza grupelor. Nu va fi uşor, dar generaţia actuală poate demonstra că nu doar generaţia lui Hagi şi Popescu a putut scoate românii în stradă la marile succese din anii 90, ci şi naţionala de azi, în care vedetele se numesc Lobonţ, Contra, Chivu, Goian, Radu, Dică, Mutu, Marica etc. Primul test pentru naţionala lui Piţurcă va fi pe 9 iunie, cu Franţa, un meci care poate deschide noi orizonturi sau poate îngropa prematur visele de mărire.