Avem o ţară! Cum procedăm? Ce facem noi pentru ea? Dar ea pentru noi? Îmi vine acum în minte, vorba preşedintelui american Washington, care spunea: "Nu întrebaţi ce poate face ţara pentru voi, întrebaţi-vă ce puteţi face voi pentru ţară?" Bun, dar suntem în România! Orice tânăr vrea de la stat un cămin şi un loc de muncă. Şi dacă nu le primeşte fuge! Fuge peste Ocean sau unde poate să câştige bani. De ce fuge? Vrea şi el să îi fie bine. Visează ca după câţiva ani de muncă să revină mândru în ţară şi să se simtă realizat. Cel mai important aspect pentru mine e tineretul. După umila mea părere, nu am nevoie de o protecţie de la stat, ci de o şansă. Nu vreau să mi se dea ajutoare peste ajutoare şi promisiuni deşarte. Ci o şansă. Am nevoie de certitudinea unui viitor sigur. Un mediu de afaceri sănătos ajută mai mult ca 1000 de ajutoare sociale. Cei care mă huiduie pentru ce spun acum să se gândească la cei plecaţi. Mereu în sufletul lor arde o parte numită România. La un simplu cântec sau cuvânt, acea parte se trezeşte. Prietenii, plaiurile natale! Au dispărut în portofel. Trăieşte mai bine material, dar suferă. De ce să sufere fără rost? Nu pot să aibă parte de aceleaşi satisfacţii materiale în ţara lor? Ce aş schimba atunci în ţara mea? În primul rând tinerii, pentru că într-o zi vor ajunge şi ei la putere, şi pentru că ei muncesc. Trebuie să gândim mai bine. Nu arunc hârtia la coşul de gunoi, pentru că mă fac de ruşine sau pentru că o sa iau o amendă. Ci pentru că e oraşul meu şi eu trăiesc în el. Dacă e murdar, voi păşi în mizerie, ceea ce nu îmi va plăcea. Lăsând la o parte exemplul, aş schimba, deci, mentalitatea. Educaţia noastră e una de pură tranziţie. Ne-am născut în comunism, am crescut în democraţie, iar educaţia am primit-o de la oameni care au crescut şi s-au educat, la rândul lor, în comunism, care abia acum gustă şi ei democraţia pentru prima oară. A ieşit ceva interesant. Cu gândul în Europa. Suntem parte din Europa geografică, dar nu din Europa unită. Ca să ajungem acolo trebuie ca noi, tinerii de azi, să privim societatea ca mediul nostru de dezvoltare. Suntem unici, dar nu singulari. Corupţia intens mediatizată e un fiasco. Ea va exista cât noi, cetăţenii, o vom cere. Pare bizar, dar orice funcţionar, când iese din biroul lui, devine un simplu cetăţean. Va merge, la rândul lui, la o instituţie unde va încuraja corupţia. Să nu uităm că fiecare e plătit pentru munca lui. Chiar dacă puţin, dar mai mult nu se poate. Am vorbit mai sus despre tinerii care pleacă la muncă. Mai sunt cei care pleacă la studii, fapt ce transformă România într-un exportator de inteligenţă. Trist, dar adevărat. Dacă am o idee, nu o pot aplica uşor în România, dar "afară" sunt încurajat. În loc să exportăm produse de înaltă calitate, exportăm forţa de muncă înalt calificată. Pe GRATIS! Deci, ca un rezumat, aş schimba un pic mentalitatea tânărului român, politica pentru mediul de afaceri şi învăţământul. Corupţia o las vouă, dragi "oameni mari". Domnule preşedinte, premier sau ministru! Ajutaţi-mă să am o viaţă bună şi promit să ofer o viaţă mai bună copiilor mei şi urmaşilor urmaşilor mei. Ajutaţi-mă, să simt că acele trei culori de pe drapel există. Cu stimă,