System error Sistemul românesc de învăţământ este extraordinar, ideea de educaţie de asemenea, dar lipsesc cu desăvârşire… Sună cunoscut? Ei bine, este ceva de care noi, elevii, ne lovim în fiecare zi. Sistemul de învăţământ românesc este cât se poate de interesant, mai ales că demagogia este la modă acum, iar prefăcătoria şi interesele personale ocupă un loc de frunte în ordinea de zi. Fără mari probleme, se lasă la o parte tocmai componenta de bază a învăţământului şi anume comunicarea armonioasă dintre învăţători şi învăţaţi. E revoltător să auzi la televizor sloganuri de genul "Gândeşte liber!" sau arhicunoscuta afirmaţie "Trăim într-o ţară liberă". Credeţi-mă ca nu gândeşti astfel când îţi faci seara ghiozdanul şi nu-ţi poţi da seama de ce ai anumite materii în orar. Sau măcar volumul materiei de ar fi mai rezonabil… Când se va înţelege oare că ţelul nostru în viaţă nu este să ajungem nişte enciclopedii?! Să lăsăm la o parte surplusul de informaţii inutile, cu care suntem bombardaţi în fiecare zi şi să trecem la un subiect şi mai iritant, comentând puţin sloganul "Trăim într-o ţară liberă". Surpriză: opinia ta chiar nu contează, iar dacă totuşi ajunge acolo unde trebuie, este luată în seamă doar dacă se întâmplă să fie pe interesul persoanei în cauză. Păcat că ni se cere să gândim liber şi să ne exprimăm părerile şi gândurile, când tocmai ei ni le taie încă din faşă. Dar ce să-i faci? Încă se simte foarte pregnant efectul comunismului asupra noastră. Din păcate, este vorba despre o atitudine demagogică şi restrictivă, confundată cu disciplina de odinioară. Dacă ne gândim bine, este vorba de o degradare tot mai accentuată din ambele puncte de vedere: atât al profesorului, cât şi al elevului. Lipsa crasă de bun simţ şi aroganţa exagerată sunt şi ele motive pentru care dragii noştri profesori sunt nevoiţi să ne închidă gura, pentru că ştiu prea bine că urmează să spunem o prostie. Din păcate, când este vorba să iasă ceva bun de la noi, gura este închisă dinainte… Care este soluţia? În primul rând, să ne revizuim comportamentul şi să ne gândim dacă ceea ce facem este cu adevărat bine. Un moment de introspecţie este la fel de necesar ca şi nevoia de comunicare dintre cadre didactice şi elevi. Din păcate, nu mă refer la vorbe goale, la linguşeli sau la firescul "bună ziua", ci la o comunicare adevărată în care efectele educaţiei să se resimtă adânc în felul de a fi al elevilui. Ce mai pot să adaug e sfatul de a avea grijă cum vorbiţi cu profesorii. Dovediţi cei şapte ani de acasă şi respectul cuvenit, pentru că nu oricine poate ajunge la vârsta lor la o asemenea pregătire, şi să mai şi înghită mârlăniile unor copii de bani gata sau care pur şi simplu nu găsesc o altă modalitate de a iesi în evidenţă. Iar dumneavoastră, dragii noşti profesori, aveti puţină răbdare cu cei care mai întârzie la prima. Şi dacă totuşi vă place enorm "Lacul lebedelor", după părerea noastră, ar trebui să iasă din difuzoare şi nu din pixul tăios al domnilor profesori. Nu de alta, dar este destulă apă în lac, de ce să mai sărăm obrajii cu picături cristaline? Multă sănătate, înţelepciune şi bună înţelegere între "tabere"