Clubul Unirea Urziceni a stabilit în cei cinci ani petrecuţi în Liga I două recorduri, unul pozitiv, câştigând titlul Ligii I cel mai repede de la promovare, şi altul negativ, retrogradând la doar doi ani de la cucerirea trofeului.

Promovată în Liga I în sezonul 2006/2007, Unirea Urziceni reuşea să cucerească titlul două sezoane mai târziu, în 2008/2009. Era un record rapiditatea cu care o echipă promovată în Liga I câştiga titlul. Unirea Urziceni stabileşte un alt record în acest an, prin rapiditatea cu care retrogradează în Liga a II-a, după ce a terminat pe primul loc în urmă cu două sezoane şi a fost vicecampioană anul trecut. Doar patru jucători au rămas la Unirea Urziceni în acest moment, când echipa este matematic retrogradată în Liga a II-a, faţă de perioada când participa în Liga Campionilor: atacantul Raul Rusescu, mijlocaşul Iulian Apostol, mijlocaşul Răzvan Pădureţu şi fundaşul Nicu Epaminonda. De altfel, Nicu este jucătorul care a evoluat la Unirea Urziceni încă de când echipa se afla în Liga a III-a. "Mi-e greu să spun ce a reprezentat Unirea pentru mine, de opt ani sunt aici. Nu credeam că vom ajunge chiar atât de sus, dar uite că am reuşit. Se pare că acum s-a ajuns la un moment în care se rupe tot. Cred că s-a ajuns aici doar din cauza banilor. Eu nu cred că voi mai rămâne la Unirea", a spus Nicu. Directorul general actual al Unirii Urziceni, Felix Grigore, deţine însă recordul longevităţii la Unirea Urziceni. "Sunt la Urziceni din 2002, când echipa era în Liga a III-a. Sunt primul din acest proiect. Şi Nicu a venit la şase luni după mine. Nu ne aşteptam să ajungem chiar la nivelul acesta, cu asemenea performanţe în Liga Campionilor, dar ne-am dorit să câştigăm campionatul. Cel mai important atu a fost managementul foarte bun. Când spun management, mă refer la patronul echipei (n.r. - Dumitru Bucşaru). El a adus şi toţi oamenii de valoare în club, ca Dan Petrescu, Mihai Stoica", a spus Grigore. Niciunul dintre jucătorii care au făcut parte din lotul Unirii Urziceni în Liga Campionilor, atunci când echipa a adunat opt puncte în cea mai importantă competiţie intercluburi europeană, nu a ajuns să evolueze într-un campionat din vestul Europei. Un caz fericit este cel al portarului lituanian Giedrius Arlauskis, care evoluează în campionatul Rusiei, la Rubin Kazan, şi cel al mijlocaşului Dacian Varga, antrenat chiar de fostul antrenor de la Unirea, Dan Petrescu, tot în Rusia, dar la Kuban Krasnodar. Mulţi dintre jucătorii Unirii au ajuns să evolueze tot în Liga I, pentru Steaua (George Galamaz, Pablo Brandan, Laurenţiu Marinescu, Marius Onofraş şi Marius Bilaşco), Dinamo (Ersin Mehmedovici şi Valeriu Bordeanu), CFR Cluj (Vasile Maftei), Rapid (Sorin Frunză) FCM Târgu Mureş (Dan Matei şi Bruno Fernandes), Astra (Cătălin Grigore), Victoria Brăneşti (Dinu Todoran) sau Sportul Studenţesc (Tiberiu Bălan). Unul dintre portarii de rezervă de atunci ai Unirii, Daniel Tudor, este legitimat în prezent la formaţia din Liga a II-a, Juventus Bucureşti, în timp ce alţii au ales campionate străine nu atât de puternice: Cristian Dănălache (China - FC Jiangsu Sainty), Antonio Semedo (Cipru - Alki Larnaka) sau Sorin Paraschiv (Ucraina - Volyn Lutsk). Mijlocaşul central defensiv Ricardo Gomes, după probleme de disciplină la Steaua, este în prezent liber de contract. În afară de echipele care au câştigat titlul în România înainte de Al Doilea Război Mondial, Ripensia Timişoara, Venus Bucureşti şi Unirea Tricolor Bucureşti, retrogradate în al doilea eşalon fotbalistic la reluarea campionatului, în 1946/1947, dar pe alte motive decât cele pur fotbalistice, Unirea Urziceni reprezintă clubul care a retrogradat cel mai rapid de la câştigarea unui campionat. Până la Unirea Urziceni, recordul negativ era deţinut de Rapid. Echipa giuleşteană a terminat pe primul loc al clasamentului în Divizia A în sezonul 1966/1967, pentru ca şapte ani mai târziu, în 1973/1974, să retrogradeze în eşalonul secund.