A trecut deja o jumătate de campionat, iar echipa CSM Leonardo Oradea ocupă locul XI, un loc sub posibilităţi şi sub pretenţii în Divizia A de baschet masculin. Obiectivul formaţiei pregătite de Kosa Zoltan este calificarea în play-off, ţel ce mai poate fi atins, cu o singură condiţie: echipa să aibă un parcurs superior în retur, să repete evoluţiile foarte bune din turul campionatului trecut. Acum, la jumătatea întrecerii, se pot trage unele concluzii, iar cel mai în măsură să o facă este antrenorul principal al echipei, Kosa Zoltan, pe care l-am abordat la un dialog legat de echipa sa, de noutăţile din lot, de perspective şi de ce se aşteaptă în viitorul apropiat. - Ce părere aveţi de jocul echipei de până acum? - Nu sunt mulţumit. Dacă jucam ca şi anul trecut, trebuia să câştigăm şi cu Mediaş, Timişoara, Otopeni, Târgu-Mureş. Noi, normal, aveam 8-9 victorii la ora actuală şi veţi vedea că ne-am fi clasat undeva între primele opt echipe din campionat. - Credeţi că mai aveţi şanse să vă calificaţi în primele opt echipe? - Eu doresc foarte mult şi sper să ajungem în 1-8. Îmi doresc să reuşim să ne trezim în retur şi să facem treabă bună. - Sunteţi mulţumit de jocul noilor achiziţii? - Parţial. Nu vreau să intru în amănunte, dar nu sunt foarte mulţumit de aportul celor care au venit. Nu sunt mulţumit, de asemenea, de rezultatele de până acum, ca, de altfel, şi spectatorii, şi conducerea. Ne-am aşteptat la mai mult, fiindcă singurul jucător care nu mai face parte din echipă în acest sezon este Attila Veres. Dat fiind faptul că au venit jucători noi, trebuia să jucăm mai bine şi să avem rezultate pe măsură. - Dar ceilalţi jucători, cei din vechea gardă să zicem, au mai crescut sau au mai scăzut în valoare? - Eu zic că au scăzut, dar nu în valoare, ci au scăzut prin randamentul lor. Valoric, nu au scăzut, dar cu mentalitatea este o problemă. Anul trecut, au vrut să demonstreze şi şi-au dat seama că nu o pot face decât jucând colectiv. Acum, sunt deja jucători de Divizia A, care au vrut să termine campionatul pe locurile V-VIII şi atunci poate li s-a suit la cap şi cred că acesta este şi principalul motiv pentru care ne plasăm acuma pe acest loc, pentru că nu jucăm colectiv. Acum fiecare încearcă să demonstreze, personal, că are o valoare mai mare. - În echipă aveţi câţiva juniori de valoare, care au jucat şi la echipa naţională. Cum vedeţi viitorul baschetului românesc pe mâna acestor jucători? - Este o diferenţă de valoare între campionatul şcolar şi Divizia A, distanţa este foarte mare, din păcate. Noi de aceea am dorit să facem, şi am şi făcut o echipă de juniori, am înscris-o în Divizia B, ca să fie o treaptă între cele două eşaloane. N-a mers treaba, din anumite motive, nu este relevant să discutăm asta. Unii părinţi sunt nemulţumiţi de faptul că, deşi copiii lor sunt campioni naţionali la divizia şcolară, nu joacă în Divizia A în primii cinci, dar este o diferenţă foarte mare între divizia şcolară şi divizia A. Sunt copii valoroşi, dovadă fiind Mandache, care a terminat anul trecut şi joacă în primii cinci, apoi Titus Nicoară, care a jucat şi el în primii cinci sau a intrat pe parcurs. Mai e Laci Lazar, încă n-a ajuns în primii cinci, dar a şi început baschetul mai târziu şi cu siguranţă va creşte în valoare, mai este apoi Kiss Adam şi alţii, care pot veni din urmă. - Vor mai fi aduşi jucători noi în pauza de iarnă? - S-ar putea. Oricum, la probe vor mai fi aduşi jucători, ne pregătim şi pentru campionatul următor. Contractele jucătorilor sunt făcute pe un singur an, deci ei speculează şi pe bună dreptate. Dacă prind o altă echipă unde se dau bani mai mulţi, automat se duc acolo. Peste tot atât în ţară, cât şi în străinătate, totul se bazează pe bugetul anual. Dacă ai un buget bun, atunci poţi să visezi la jucători valoroşi, care însă costă scump. Dacă nu ai un buget destul de mare, atunci trebuie să te încadrezi în bugetul respectiv şi jucătorii vor fi mai ieftini. - Peste câţiva ani, credeţi că echipa va face faţă cu brio competiţiilor europene? - Asta numai de noi depinde şi de conducerea clubului, să facem faţă competiţiilor europene. Nu trebuie însă să ne gândim prea departe, să ne concentrăm asupra campionatului intern, să reuşim să facem o echipă de bază, să fim în primele patru în doi ani de zile, iar abia apoi ne vom putea gândi şi la cupele europene. În viitor, normal, toţi visăm la mai mult decât avem până acum. - În final, aţi mai avea ceva de menţionat? - Aş avea ceva de zis vizavi de echipă. Eu aş dori să spun un singur lucru: un pic mă doare. Mă doare că acum, în actuala situaţie, aşa simţim, eu şi jucătorii, că parcă de-abia aşteaptă lumea să mai greşim. Parcă se bucură, ceea ce ne doare. Din fericire, mai sunt şi oameni care şi la bine şi la rău, sunt cu noi, care ne încurajează şi ne dau forţă. Dar, repet, ne doare că sunt mulţi oameni care abia aşteaptă să greşim şi nu mi se pare corect. Nu suntem maşinării sau aparate, la care poţi apăsa pe buton şi trebuie să funcţioneze. Suntem fiinţe umane, care avem dreptul şi să greşim. Într-adevăr, am greşit, suntem într-un impas de rezultate, dar eu zic că acum ar trebui să ne încurajeze şi mai tare şi să vină să ni se alăture.