"Sper ca şi la anul să mă fotografiez cu o altă mare vedetă!"
A absolvit Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport Oradea, specializarea fotbal, în 1997, imediat intrând "în pâine", pregătind succesiv mai multe grupe de copii de la Liceul cu Program Sportiv "Bihorul", unde activează de la terminarea studiilor. După ce a suplinit ici-colo, pregătind câteva luni o grupă, alte luni o altă grupă, în urmă cu patru ani şi jumătate a preluat grupa de copii născuţi în 1988, de care se ocupă şi în prezent. A participat cu această grupă la două ediţii ale Campionatului Naţional de Juniori (B), nereuşind însă să prindă o calificare la turneul final. Acum patru ani a preluat şi grupa juniorilor născuţi în 1989, pentru ca, acum aproape un an, să preia grupa `93, alcătuită din copii talentaţi, care doresc din tot sufletul să ajungă vedete ale fotbalului, mulţi avându-i ca idoli pe Ronaldinho, Şevcenko sau Zidane. Iar acest vis a căpătat contur după ce aceşti copii chiar l-au văzut pe celebrul star al Barcelonei, Ronaldinho făcându-şi o fotografie cu antrenorul copiilor, prof. Lucian Stance, un tehnician tânăr şi extrem de ambiţios, al cărui vis de a vedea celebra arenă "Camp Nou" şi de a se fotografia cu "Dinţosul" s-a împlinit acum două luni, când cele trei echipe pe care le pregăteşte au onorat invitaţia primită de a participa la un puternic turneu internaţional de copii găzduit de capitala Catalunyei.
- Până la începutul toamnei, ai fost angrenat în întrecerea juniorilor republicani, dar te-ai ocupat şi de celelalte două grupe pe care le pregăteşti. Cum le-ai caracteriza activitatea în acest an?
- Pregătesc grupele de juniori `88, `89, şi `93. Cu primii lucrez de patru ani şi jumătate, cu cei din `89 de patru ani, iar de grupa `93 mă ocup de aproape un an. Pentru aceştia din urmă 2005 a fost special, deoarece a fost primul lor an competiţional în care au participat la primul lor campionat oficial şi tot pentru prima oară au fost prezenţi la un turneu internaţional. Sunt mulţumit de ei, de randamentul lor şi de rezultatele obţinute.
- Cum a fost turneul de la Barcelona? Cine v-a trimis invitaţia?
- Invitaţia a venit printr-o asociaţie, Kommit, care are ca activitate principală organizarea de turnee internaţionale pentru copii în toată Europa. Am fost prezenţi cu toate cele trei grupe: cu cei din `88 am ajuns în finală, unde am pierdut în faţa unei formaţii germane, iar cu cei din `89 şi `93 ne-am clasat pe locul III.
Hava, un goal-keeper cu certe calităţi
- Care sunt vârfurile acestor grupe?
- La grupa copiilor născuţi în 1988 i-aş remarca pe Ioan Hora şi Cosmin Mih, doi atacanţi cu calităţi deosebite, în special Hora, care se evidenţiază atât prin calităţi fizice, cât şi prin cele tehnice. La grupa `89 ar fi Liviu Antal şi Mihai Buescu, doi copii de mare perspectivă, care dacă se vor pregăti conştiincios, ar putea face saltul, în viitor, la o formaţie de primul eşalon sau de cel secund. La grupa `93 este prematur să vorbim despre acest aspect, dar aş putea să-l evidenţiez pe Cosmin Hava, un apărător al buturilor care, la turneul din Spania, a fost recompensat cu diploma pentru "Cel mai bun portar".
- Ce concluzii poţi trage în urma acestui turneu?
- Cred că a fost un turneu foarte reuşit, ţinând cont că ne-am confruntat cu diferite şcoli de fotbal, toate cu specificul lor. Astfel, am întâlnit şcoala rusească, bazată pe fotbal rapid şi tehnică în regim de viteză, şcoala germană, axată pe forţă şi dăruire exemplară şi, nu în ultimul rând, şcoala spaniolă, mai apropiată de ceea ce jucăm noi. Concluzia este că am avut numai de învăţat de pe urma acestui turneu şi sperăm ca participarea la acest gen de întreceri să devină o tradiţie pentru echipa LPS Bihorul. Un aspect interesant îl constituie faptul că, datorită comportării foarte bune a echipelor LPS, atât în teren, cât mai ales în afara acestuia, KOMMIT ne solicită să mai participăm şi la anul la asemenea turnee.
Baza materială şi condiţiile de pregătire, atuuri decisive
- Poţi face o paralelă între un club din Vest şi unul de la noi, ţinând cont de ce ai văzut la Barcelona?
- O paralelă este dificilă, toată lumea ştie diferenţele care ne separă. Ceea ce-i avantajează pe copiii şi juniorii de la cluburile din străinătate este baza materială şi condiţiile de pregătire, net superioare faţă de ceea ce avem noi la ora actuală. Îţi pot da un singur exemplu, foarte relevant: o grupă de copii din Spania beneficiază de un teren cu iarbă, unul cu iarbă artificială, un teren cu nisip, toate având şi nocturnă. În plus, la fiecare grupă sunt minim doi antrenori. Mai este sistemul competiţional, care la ei se dispută sub forma unui campionat de 16 echipe, ceea ce coagulează valorile, iar rezultatele se văd. Aşa că, restul este vorbărie goală, noi tot promitem, ei în schimb fac ceea ce îşi propun.
- Crezi că putem depăşi acest handicap?
- Eu cred că da. În primul rând, ar trebui acordată o importanţă mai mare sportului. Apoi, e nevoie de construirea cât mai multor baze sportive şi îmbunătăţirea condiţiilor la cele existente, majoritatea fiind într-o stare deplorabilă, iar aceasta se adânceşte pe zi ce trece. Şi, bineînţeles, încurajat sectorul juvenil, nu doar cu promisiuni electorale, care se uită imediat după ce s-au încheiat alegerile, ci făcut ceva concret, cu bătaie lungă, pentru că altfel riscăm să ajungem într-o stare şi mai jalnică decât cea prezentă. Nu se poate ca să intrăm în UE fără să avem baze materiale comparabile cu ce au ei, noi ne pregătim în noroaie, ei pe sintetic şi nocturnă. Încă mai reuşim să le ţinem piept, dar cât va mai ţine asta?
- Ce-ţi doreşti de la anul 2005, care va sosi peste câteva zile?
- În primul rând, sănătate şi putere de muncă pentru a realiza mai multe decât în anul acesta. Apoi, îmi doresc ca unii dintre jucătorii mei, cei din grupa `88, să facă saltul spre diviziile superioare. Îmi doresc ca anul 2005 să-mi aducă bucurii egale măcar cu cele din 2004, iar dacă anul acesta m-am fotografiat cu Ronaldinho (crede-mă, a fost un moment deosebit, ceva unic, să fii atât de aproape de un superstar ca brazilianul şi poate că acest aspect poate constitui un imbold pentru sportivii noştri de a-i călca pe urme jucătorului declarat, ieri parcă, jucătorul anului 2004 de către FIFA), sper ca la anul să-mi fac o poză cu un alt jucător celebru, la un alt turneu internaţional la care vom participa.



Comentarii
Nu există nici un comentariu.