A început fotbalul la vârsta de 11 ani la Săgeata Crişului Oradea, avându-l ca prim antrenor pe Romeo Zaccherini. A mai jucat la Viitorul Oradea, FC Bihor, FC Vaslui, Politehnica Iaşi, FCM Tg. Mureş şi CS Mioveni. A debutat în Liga I în anul 2003 la FC Bihor, într-un joc cu Rapid, disputat la Oradea şi încheiat la egalitate, cu scorul de 1-1. Debutul în eşalunul secund l-a avut cu doi ani mai devreme, la începutul anului 2001, în returul campionatului din acel sezon, într-un joc disputat tot pe teren propriu, sub conducerea tehnică a lui Ioan Andone. Acestea sunt principalele repere ale traseului fotbalistic al mijlocaşului Sebastian Sfârlea, care la 30 de ani s-a reîntors la FC Bihor.

 

- Ce te-a atras spre fotbal?

- Mingea, în primul rând. Îmi plăcea foarte mult. Nu m-am apucat devreme, pentru că nu m-am dus la Liceul Sportiv şi am rămas la Şcoala Generală din cartier şi de aceea m-am dus doar la 11 ani la o echipă, dar mie de mic îmi plăcea să joc, în special în curtea şcolii.

- Primul contact cu seniorii cum a fost?

- Aveam 15 ani când am evoluat pentru prima dată la seniori la Săgeata Crişului, în Divizia D. Noi evoluam în cursul săptămânii la juniori-republicani, iar sâmbăta antrenorul ne coopta şi pentru jocurile echipei mari.

- La FC Bihor cum ai ajuns?

-  A fost un trial în Oradea, când a venit Ioan Andone la echipă. Eu nu am fost selectat, dar am avut şansa că jucătorii selectaţi pentru acest trial au întâlnit în acele meciuri Viitorul, echipă la care atunci evoluam. Au fost două meciuri în două zile. Domnul Andone m-a observat şi a treia zi m-a chemat la FC Bihor la antrenamente, am mers în cantonament şi am rămas la echipă.

-  Care e cel mai memorabil moment al carierei tale?

- Momentul de referinţă este legat de meciul retur din barajul pentru promovare cu Oţelul Galaţi, în care cu peste 20.000 de fani alături am făcut pasul spre Liga I. Cred că oricare dintre noi are acel DVD cu meciul respectiv.

- După un sezon în Liga I la Oradea a urmat un periplu prin ţară, pe la Vaslui, Iaşi, Tg. Mureş şi Mioveni. Cum ai descrie aceste experienţe?

-  La Vaslui am stat doar 6 luni. Cea mai lungă perioadă, foarte bună în plan fotbalistic, am petrecut-o la Iaşi, 3 ani.  Primii doi ani şi jumătate au fost frumoşi, până ce am avut o accidentare, care m-a ţinut departe de gazon şi apoi nu am mai continuat. Am mers la Tg. Mureş, în liga a II-a, unde a fost foarte bine, mai ales că am promovat în 2010. După ce am promovat, însă, am avut cea mai grea perioadă din cariera mea. Am suferit o dublă fractură deschisă, de tibie şi peroneu, şi a fost o încercare destul de grea pentru mine şi familia mea.

- Cum ai trecut peste acel moment?

-  Greu, dar, cu ajutorul familiei şi al prietenilor, am depăşit şi această încercare. Foarte multă lume a fost sceptică în privinţa revenirii mele mai devreme de un an. Eu am revenit însă după 6 luni de zile, am mers la Mioveni pentru o jumătate de campionat.

-  Şi în cele din urmă ai revenit acasă...

- De când am plecat de la Tg. Mureş mi-am exprimat dorinţa să revin. Am avut unele discuţii de a reveni acasă, nu s-au concretizat pentru că reveneam după acea accidentare şi nu cei de aici nu prea aveau încredere că pot să revin. Astfel, am mers la Mioveni, unde am făcut un cantonament bun, m-am pus repede pe picioare şi după acea am rămas în discuţii cu cei de la Oradea. Era foarte bine însă dacă reuşeam să rămânem în Liga I, dacă nu erau acele probleme. Am reuşit să revin acasă, mă bucur pentru aceasta, fiindcă îmi place foarte mult echipa. Regretăm startul slab de campionat, nu ne aşteptam nici noila aşa ceva, dar probabil a fost şi şocul acesta, prilejuit de ratarea promovării. Toţi băieţii s-au gândit că acuma au promovat şi urmează să joace în primul eşalon şi uite că n-au avut posibilitatea aceasta.

- De o săptămână aveţi un nou antrenor, Leonardo Gabbanini. Ce impresie ţi-a lăsat?

- E un antrenor foarte tânăr, cu un an mai mare decât mine, decât Muscă, căpitanul de echipă, este chiar mai tânăr, dar un tehnician dornic de performanţă, un tehnician care ştie să lucreze cu tinerii, pentru că, în mare parte, în Italia, a lucrat cu echipe Primavera, cum le zic acolo la cele de juniori şi tineret. Toată lumea îl respectă. Din punct de vedere al comunicării e un pic mai greu, fiindcă dânsul ştie doar italiană. Mai încearcă să-l ajute unii băieţi care mai ştiu italiană..

- Ce părere ai de nivelul competiţiei?

-  Putem spune că echipele din Timişoara şi Bistriţa sunt favorite, dar nu tot timpul calculele hârtiei se confirmă pe teren. Acum, şi cu noi altfel se concentrează altfel echipele, după ce anul trecut nimeni nu ne dădea şanse la promovare. Putem spune că valoric avem a treia şansă la promovare, chiar dacă spre exemplu Gaz Metan Severin are o echipă şi rezultate bune în acest moment. 

 - Urmează luni derbyul local cu Luceafărul. îl consideri un meci special?

-  În liga a II-a un derby al judeţului Bihor nu a mai existat de ceva timp. Va fi un joc dificil pentru că vor fi ambiţii mari de ambele părţi. Fiind două formaţii din acel oraş va aprecia echipa care va practica un fotbal mai spectaculos.

Noi sperăm să obţinem victoria, pentru că dacă dorim să ne menţinem cu şanse la promovare, avem nevoie de victorie în orice joc. Luceafărul va evolua şi ea cu ambiţie. Cine va fi mai determinat va câştiga partida.