S-a întors la Oradea, într-o scurtă vizită, vechiul meu amic din copilărie, fundaşul hotărât care nu lăsa să treacă nimic, Szatmari Sandor - pe numele lui din paşaport, Alexandru Sătmăreanu II - pe numele de scenă fotbalistică. Azi, locuieşte în Germania. Împreună am întreprins o operaţie fină, ca o introspecţie laparoscopică în fenomenul fotbalistic de ieri şi de azi, la care a fost martor şi jucător. Eu doar l-am stârnit... - Sany, bine ai venit acasă! - Bine v-am găsit pe toţi. Periodic mai vin să-mi văd nişte rude şi prieteni de acasă. Dacă e etapă, mai vin şi la stadion, pentru că aici am crescut şi mi-am început cariera şi sunt legat de fotbal şi de acest stadion. - Mai ai legături cu fotbalul în Germania? - Ani îndelungaţi am fost manager, preşedintele echipei de liga a II-a Eintracht Trier. Cred că divizia secundă germană este superioară valoric Diviziei A din zilele noastre şi ca număr de spectatori la meciuri. - Despre FC Bihorul de azi ce crezi? - Cum e acum e de neadmis. Când pregăteşti un spectacol de film sau de teatru, te antrenezi şi repeţi. Fotbalul e spectacol. În Oradea nu este nici un teren sau gazon pe care să se poată antrena echipa. Când jucam eu, ne pregăteam pe terenul din spate, gazonat, dar şi pe cel din faţă. Fotbalul a avansat de atunci. Noi ne antrenam pe amândouă terenurile, dar asta a fost acum 35 de ani. Ce facem acum? Regresăm. Unde să se antreneze echipa de fotbal? Pe terenul mare nu se poate. Importante sunt condiţiile de pregătire, trebuie nişte terenuri gazonate, cel puţin două-trei, ca să nu mai vorbim despre juniori. De acolo vine rezerva, acolo cresc, acolo e viitorul. Ar fi necesar un complex sportiv de fotbal, în special cu terenuri, vestiare şi dotări moderne. Apoi putem ataca promovarea. Numai cu lozinci nu avem nici o şansă. Mă uit la tribuna a doua, stă să se prăbuşească. În asemenea condiţii, nimeni nu ţi-ar da voie să joci, numai în România e posibil aşa ceva. - Despre schimbul de generaţii, la Oradea, ce crezi? - E bine să joci şi cu jucători tineri, dar acest lucru se face cu grijă. Un jucător trebuie crescut, să-i dai încredere, nu poţi să joci numai cu juniori în echipă. Ei trebuie ridicaţi treptat, cu grijă, cei talentaţi să evolueze pe lângă cei consacraţi, pentru că altfel nu au cum să crească valoric. Apoi, e bine să ai jucători locali, spectatorii se vor identifica cu echipa, dar în fotbalul profesionist acest lucru nu mai e important. Din Oradea au plecat mulţi jucători la alte echipe din divizia A. Dacă i-am aduna, potenţial, ar fi o echipă puternică, depinde cum ar fi condusă. Cred că ar fi mai bună ca echipa de acum. Mihai Neşu joacă la Steaua, Claudiu Keşeru în Franţa, să vorbim numai despre exemplele cele mai recente. - Să vorbim despre tine. Câte selecţii ai acumulat în "naţionala" României? - Peste 30, nu mai ştiu exact. Am plecat din ţară la 27 de ani, în 1979, după întâlnirea disputată de Dinamo împotriva echipei germane Eintracht Frankfurt în cupele europene. - Cu vechii internaţionali, foştii tăi coechipieri, te mai vezi? - Cu Laci Boloni, care trăieşte în Franţa, la 100 de km de mine, m-am mai întâlnit, am mai aranjat meciuri între echipa din Trier şi echipa lui, mai vorbim din când în când la telefon. Cu Mircea Lucescu m-am întâlnit de câteva ori, ştii doar că am fost colegi de echipă la Dinamo. Cu B?la Kassay, care m-a invitat la câteva meciuri ale "naţionalei", m-am mai întâlnit şi cam atât. - Despre Federaţia Română de Fotbal ce poţi spune? - E foarte uşor să înjuri acum, când echipa naţională nu prea are rezultate, dar Mircea Sandu a fost preşedintele Federaţiei şi când "naţionala" a avut nişte performanţe foarte bune. Ăsta-i stilul în România, Mircea Sandu şi Mitică Dragomir sunt vinovaţi pentru toate relele din fotbalul românesc. Cluburile sunt fără pată. Eu nu-mi permit să critic pe cineva pentru că nu ştiu exact ce şi cum e, dar nu cred că dacă-l schimbăm pe Mircea Sandu cu, să zicem, Mitică Pamfil (am zis şi eu un nume) sau cu altul, se vor schimba rezultatele echipei naţionale. În locul lui, eu nici n-aş suporta să mă înjure toată lumea. Fiecare trebuie, în schimb, să ştie ce ţeluri are. Cine o să vină? Va fi mai bine? Părerea mea, fără să cunosc nişte lucruri interne de acolo, e că nici dacă vine Gică Popescu, el centrează, el dă cu capul, el dă gol? - Despre "fenomenul" Gigi Becali ce ştii? - Nu prea multe, aşa că nu mă pronunţ. Din când în când, mă mai uit la televizor, nivelul la care se discută la unele emisiuni, sportive în general, nu e la nivelul secolului XXI. În loc de discuţii civilizate, în România e la modă insinuarea, jignirea şi înjurătura în public. Ne bălăcărim unii pe alţii. Nu e stilul meu. - E benefică, şi pentru cine, vânzarea peste hotare a jucătorilor tineri, încă de la vârste fragede? - Asta fac toţi impresarii din lume, asta-i meseria lor. Nu se poate impune o limită de vârstă la transferuri, piaţa e liberă. Cluburile sunt sărace şi cum unul aleargă mai repede şi puţin mai drept, imediat este de vânzare. Clubul său nu prea profită de randamentul acestuia, doar într-o oarecare măsură, pecuniar. Echipele profesioniste ar trebui să profite de aceste talente şi în alt fel, să mai obţină şi rezultate pentru echipele care i-au crescut. Dacă luăm numai banii, ne compromitem viitorul. Izvorul de talente poate seca la un moment dat şi se va aluneca în mediocritate. Cazul lui Claudiu Keşeru este elocvent. Jucător foarte talentat de care FC Bihor n-a profitat pentru că s-a vândut prea repede. Trebuia să mai joace 2-3 ani la Bihor, apoi se putea vinde la un preţ mai bun. N-a fost o mişcare tactică prea deşteaptă. - Să revenim la soarta "naţionalei" noastre. Ne calificăm la CM din Germania din 2006 sau nu? - Putem să-i batem şi pe olandezi la ei acasă şi, de fapt, pe oricine. Meciul începe la 0-0. Echipă proastă nu avem, dacă prindem zile bune, batem, nimeni nu e imbatabil. - Regreţi ceva din trecutul tău fotbalistic? - M-am născut mai repede cu zece ani. Aş fi prins vremuri mai prielnice de afirmare şi de câştig. Dar a fost bine şi aşa. - Îţi mulţumesc pentru cuvintele tale şi-ţi doresc mult noroc şi în viitor.