Ediţia a XXVII-a - Sydney 2000 După o pauză de 44 de ani, Jocurile Olimpice revin la Antipozi, de această dată, gazdă fiind oraşul Sydney, capitala statului New South Wales. Metropola australiană şi-a făcut din plin datoria de gazdă, australienii dorind şi reuşind să demonstreze că pot rivaliza oricând şi în orice privinţă cu marile puteri ale sportului mondial. Preocuparea permanentă a CIO de a moderniza Jocurile s-a concretizat prin creşterea numărului de probe (300), dar şi a ţărilor participante, toate cele 199 de state invitate de Comitetul Internaţional Olimpic trimiţându-şi reprezentanţii la ultima Olimpiadă a mileniului (o prezenţă exotică a constituit-o delegaţia de patru sportivi a Timorului Oriental). Prin cele 25 de medalii (11 de aur) şi cele peste 200 de puncte adunate, delegaţia României a reuşit una dintre cele mai bune prestaţii din istoria participărilor româneşti la JO, cel mai bun bilanţ de după Olimpiada de la Los Angeles 1984. Reconcilierea - trăsătura dominantă a Jocurilor Caracteristica principală a Olimpiadei de la Sydney a fost reconcilierea, mai multe conflicte şi animozităţi anapoda fiind lăsate deoparte, triumfând spiritul olimpic. Astfel, în ideea de a-şi dovedi dorinţa de reconciliere, australienii au desemnat-o pe atleta Cathy Freeman (o reprezentantă a populaţiei aborigene) să aprindă flacăra olimpică, onoare recompensată zece zile mai târziu, când Freeman a devenit campioană olimpică la 400 m plat. Alte trei medalii de aur pentru Australia au fost aduse de înotătorul Ian Thorpe, care, la doar 17 ani, s-a impus în probele de 400 m, 4x100 m şi 4x200 m. Reuşite de excepţie au avut şi germanca Birgit Fischer, prima femeie care a cucerit medalii la o distanţă de 20 de ani, Maria Isabel Urrutia, din Columbia, care a câştigat categoria 75 kg la haltere (probă nouă, la fel ca triatlonul şi taekwondo, în programul Olimpiadei), aducând ţării sale prima medalie de aur din istorie, Hieu Ngan Tran, sportivă care s-a impus la taekwondo, aducând Vietnamului prima medalie la JO şi atleta nord-americană Marion Jones, prima femeie care a cucerit cinci medalii la aceeaşi ediţie a Jocurilor Olimpice. Bilanţ excelent al olimpicilor români Dacă victoriile româneşti în unele discipline tradiţionale, care deveniseră un apanaj al tricolorilor, precum gimnastica feminină şi canotajul, n-au surprins, surprizele au venit din partea unor sportivi care au cucerit titluri olimpice în premieră, la discipline la care România nu era obişnuită să i se cânte imnul. Cu patru sportive de clasă, formaţia feminină de gimnastică a cucerit titlul pe echipe, performanţă repetată şi la individual, unde podiumul a fost exclusiv românesc, cu Andreea Răducan, Simona Amânar şi Maria Olaru pe primele trei poziţii. Chiar dacă ulterior, Răducan a fost descalificată (pentru simplul fapt că folosise o pastilă de Nurofen, pentru a-şi trata răceala), succesul Andreei a fost uriaş, toată lumea considerând-o adevărata campioană olimpică absolută. Un alt scandal s-a produs în cazul atletei Mihaela Melinte (campioana mondială şi deţinătoarea recordului mondial la aruncarea ciocanului), scoasă de pe stadion chiar înaintea finalei, pentru acuzaţia de fi fost descoperită dopată la un meeting atletic din luna iunie 2000, caz neelucidat pe deplin nici acum. La a cincea prezenţă consecutivă la Olimpiadă, canotoarea Elisabeta Lipă şi-a demonstrat din nou clasa mondială, devenind campioană olimpică împreună cu echipajul de 8+1, performanţe similare fiind obţinute de echipajele de 2 rame (Damian-Ignat), respectiv 2 vâsle (Alupei-Burcică), precum şi echipajul de canoe dublu Florin Popescu-Mitică Pricop. Au mai urcat pe cea mai înaltă treaptă a podiumului de premiere atleta Gabriela Szabo (la 5000 m), Diana Mocanu (la 100 şi 200 m spate, medalii în premieră pentru înotul românesc), sabrerul Mihai Covaliu şi gimnastul Marius Urzică (învingător la cal cu mânere), sportivi care au adus României titluri olimpice în premieră.