Ediţia a VII-a - Anvers 1920 Din cauza primului război mondial, ediţia a VI-a a Jocurilor Olimpice, care ar fi trebuit să se ţină la Berlin, în 1916, a fost amânată şi abia după opt ani, când armele au tăcut, competiţia a fost reluată, o dată cu Olimpiada de la Anvers, încă o dovadă că lumea, deşi traumatizată de o tragedie uriaşă, era ataşată ideilor şi acţiunilor olimpice. Organizarea JO a fost acordată Belgiei ca un fel de recompensă pentru grelele suferinţe îndurate de poporul acestei ţări în timpul primei conflagraţii mondiale. Deşi a intenţionat să participe (primind chiar şi afişe scrise în limba română din partea guvernului belgian) cu un lot de 40 de sportivi, România a declinat, în final, invitaţia, din cauza lipsei de fonduri. Să nu uităm că trecuseră abia doi ani de la încheierea războiului. Americanii şi finlandezii au dominat întrecerile Festivitatea de deschidere a fost solemnă, pentru prima dată ridicându-se steagul olimpic (cu cele cinci cercuri simbolizând continentele) şi a fost rostit jurământul olimpic. Chiar dacă desfăşurate în condiţii materiale precare, JO au oferit lumii câteva rezultate de excepţie, stabilindu-se 6 recorduri mondiale şi 13 olimpice. Faptul că americanii s-au numărat printre protagoniştii întrecerilor atletice n-a mai mirat pe nimeni, lor alăturându-li-se finlandezii, care au dominat alergările pe distanţe lungi, prin fondiştii Hannes Kolehmainen şi Paavo Nurmi (aceasta fiind prima apariţie, fericită, ce-i drept, a celebrului atlet în arena olimpică). O performanţă ce va fi greu depăşită a fost stabilită de americanca Ethelda Bleibtrey, care a stabilit 5 recorduri mondiale la înot. Fraţii Nadi - doi scrimeri de aur Pentru prima dată în istoria Jocurilor Olimpice, doi fraţi au devenit campioni olimpici, în aceeaşi disciplină, scrima. Dacă Nedo Nati a cucerit cinci titluri din şase puse în joc, devenind campion olimpic la floretă şi la sabie la individual, fratele său Aldo a cucerit, la rându-i, trei titluri olimpice, însă toate cu echipa Italiei. Învingători la pentatlon modern şi călărie, suedezii şi-au reconfirmat valoarea extrem de ridicată din perioada antebelică, englezii au cedat supremaţia la canotaj americanilor, iar francezii pe cea de la scrimă italienilor, acestea fiind două dintre surprizele competiţiei din Belgia. Americanii s-au impus, fără probleme, în probele de nataţie, aici fiind secondaţi cu succes, de suedezi. Nordicii s-au impus la navigaţie, era firesc, nu doar erau urmaşii vikingilor, francezii la tenis (a surprins pe mulţi victoria categorică din finală a jucătoarei Suzanne Lenglen, care n-a pierdut decât patru ghemuri în cele zece meciuri disputate în turneul de simplu) în timp ce gazdele şi-au tăiat partea leului la tir cu arcul. Cu toate că, la un moment dat, Jocurile Olimpice de la Anvers au fost la un pas de amânare, perseverenţa preşedintelui CIO, Pierre de Coubertin, a fost răsplătită, iar competiţia a atras un număr record de participanţi.