Domnule Președinte al Consiliului Județean Bihor, 

Când am intrat în sala de sport din Vașcău, în urmă cu câțiva ani, un copil mi-a sărit în brațe, de bucurie că vin antrenori și în orașul lor să îi învețe primii pași în tenis. Eram, împreună cu profesorul Marius Crișan din Nucet la proiectul „Tenis în comune și orașe din Bihor” desfășurat sub patronajul Consiliului Județean Bihor. Acest proiect alături de  „Primii pași în tenis”, desfășurat  în localități bihorene, a oferit posibilitatea copiilor din Nucet, Vașcău, Tileagd, Tinca, Șuncuiuș, Vadu Crișului, Tămășeu, Rieni, Țețchea, să participe la cursuri gratuite de tenis oferite de antrenori și instructori din judet: Traian Miclea, Dinu Drăgan, Mircea Monenciu, Ionuț Sferle, Marius Crișan. Pentru aceste proiecte, cu zeci de participanți, aveam experiența cursurilor prin voluntariat susținute de antrenorii Clubului Voința Oradea. Să-i pomenim pentru mulțimea numelor lor dar și pentru binele ce l-au făcut acestor copii care, poate, nu aveau posibilitatea să-și plătească un antrenor sau să-și cumpere o rachetă de tenis: Ioan Temian, Mucenic Chirilov, Nicolae Matache, Nagy Verzar Judit, Ionuț Hodișan, Firoanda Todea, care au asigurat și rachetele și mingile necesare. 

 

Talentul din Fânaţe

Când m-am întors în urmă cu cinci ani pe meleagurile natale la casa părintească din Seghiște mi-am propus, printre altele, să aduc la terenul de tenis copiii din zonă, să le ofer șansa să deprindă tainele sportului alb, atât cât m-a învrednicit și pe mine Dumnezeu. Copii din Seghiște, Câmpani, Fânațe, Ghighișeni , Lunca , Ștei , dar și copiii aflați în vacanță care locuiesc cu părinții în Spania sau Italia au participat la cursurile de tenis pe terenul sintetic al satului Seghiște . 

Și a rânduit Domnul ca poate cel mai mare talent pe care l-am întâlnit pe terenul de tenis să îl găsesc aproape de mine, la Fânațe. Nu într-un oraș mare, la zeci de kilometri ci lângă mine, în comuna alăturată. comuna Câmpani, satul Fânațe. Și nu atât talent cât mai ales caracter. La nouă ani Sofia Dale este, vorba poetului Octavian Goga, un „copil cuminte prea devreme.” Bucuria jocului alungă de la ea oboseala sutelor de repetări efectuate pentru finisarea loviturilor, dar și arșița zilei de la antrenamente, (pentru că, deocamdată, terenul pe care lucrăm nu are un loc unde să ne retragem în pauze) și frigul din sală în timpul iernii când sala nu este încălzită. Cu o mișcare și mobilitate în teren impecabile, ceea ce este, poate, cel mai greu sa formezi la un începator, cred că ar lua-o orice academie de tenis din lume ca un jucător de mare perspectivă.

Le-am propus părinților să se orienteze spre alt club unde să aibă parteneri de antrenament de nivelul ei sau mai ridicat, dar deocamdată ea nu vrea sa se despartă de clubul nostru. Este și mâna dreaptă a antrenorului, acceptă cu bucurie să facă schimburi de mingi cu începătorii. De la ea am auzit și învățat două expresii încurajatoare pentru mai tinerii ei colegi de club, „Hai că știi”, iar când cel din față mai ratează „Se mai întâmplă”. 

 

Infrastructură precară    

Pentru că Sofia nu are decât două zile de antrenament pe săptămână, la sfatul antrenorului  își completează singură antrenamentele acasă în timpul iernii făcând programul de pregătire  - exerciții de alergare și sărituri precum si imitarea loviturilor de tenis și exerciții de forță -  toate susținându-le ca o adevărată campioană. Totuși terenul sintetic oferit de autoritățile locale (mulțumim pe această cale domnului primar Boca pentru fileul de tenis profesional pe care ni l-a oferit) devine impracticabil după o ploaie oricât de mică. Și o frază tot pentru autoritățile locale: terenul sintetic multifuncțional din Seghiște prevăzut cu vestiar și anexe ar deveni o bază sportivă, care să poată găzdui competiții sportive. Chiar și de tenis. Neavând teren pe zgură nu putem avea continuitate în pregătire. Baza sportivă din Ștei administrată de domnul profesor antrenor Călin Bara cu cele trei terenuri de tenis pe zgură abia poate deservi sportivii legitimați la clubul Iris Ștei și jucătorii amatori care închiriază terenurile, darmite sportivi și de la alte cluburi. Nu ne putem apropia de baza sportivă din Ștei pentru că cele trei terenuri sunt supraaglomerate. 

Domnule președinte, e bine să știți că de la Deva și până la Salonta există o singură bază sportivă de tenis pe zgură, un singur club afiliat la Federația Romana de Tenis, cu trei terenuri. Deci perspectiva  de a te pregăti pentru ca să participi la un turneu este iluzorie pentru un jucător din zonă. Sofia măcar a participat la primul ei turneu în sala de sport de la Șuncuiuș, trofeul Siroco, ediția a XI-a. Dar la alte turnee este imposibil să participe pentru că nu are unde se antrena pe zgură. 

Domnule președinte, Beiuș, Nucet, Vașcău, Ștei, sunt orașe cu o singură bază sportivă de tenis pe zgură. Vă scriem aceste rânduri și vă întrebăm: cum se pot ridica și din această zonă în aceste condiții campioni fără să aibă posibilitatea de a se antrena?  Ajutați-ne, vă rugăm, să avem și noi o mândrețe de bază sportivă modernă pe zgură unde să se antreneze copiii din aceste patru orașe și din comunele din zonă. Vă vom iubi! Cu un teren central unde să se poate desfășura și turnee de tenis de anvergură, să putem și noi vedea la lucru jucătoare și jucători mari care să ne stimuleze spre performanță și să ne fie modele de pregătire. Cum să împarți atâta nor de copii din patru orașe și comunele din jur pe trei terenuri? Dar și eventualii adulți care și ei vor să se îndulcească din bucuria jocului de tenis!      

P.S. Și acum o rețetă pentru învățarea tenisului cu rezultate sigure . Am aflat-o de la un tânăr antrenor din Oradea, în urma unei ședințe de antrenament pe unul din terenurile de tenis acoperite cu balon de aer cald. Aveam la antrenament o grupă de copii din Vadu Crișului și lucram în sala de sport din comună. Alexandra, o fetiță din grupă, mă întreabă odată daca există o metodă de antrenament care să o ajute să progreseze mai repede. Într-o sâmbătă i-am adunat pe toți la Oradea să se antreneze pe zgură la terenurile acoperite de la Universitate. Era în sală și Bogdan Sturzu, antrenor și jucător, care pregătea o grupă de copii din Oradea. Am mers la el și l-am rugat sa îi spună Alexandrei daca are o rețetă care să o facă să progreseze rapid în sportul alb. Bogdan i-a arătat o minge de tenis și i-a spus: „Trebuie să dai în mingea asta până nu mai rămâne păr pe ea!"

Am zis. 

Mircea Teodor-DRĂGOI