Jocurile Olimpice trec Oceanul
Ediţia a III-a - Saint Louis 1904
Multiplele titluri cucerite de sportivii americani la primele două ediţii ale Jocurilor Olimpice, precum şi dezvoltarea economică puternică a statului nord-american au fost doar două dintre motivele care au stat la baza hotărârii CIO de a acorda oraşului Chicago organizarea ediţiei a treia a Olimpiadei. Pentru că în 1904 statul Louisiana sărbătorea centenarul unificării cu SUA, mai multe personalităţi politice americane, printre care s-a numărat însuşi preşedintele american Theodore Roosevelt, au ţinut ca Jocurile să se desfăşoare în oraşul Saint-Louis, în aceeaşi perioadă cu Expoziţia Universală organizată de respectivul oraş pentru a cinsti unificarea, iar în final, au avut câştig de cauză. Trăind experienţa neplăcută de la Paris, preşedintele CIO, Pierre de Coubertin, a refuzat să fie prezent la JO din oraşul american, intuind problemele care se vor ivi pe parcurs (a fost, de altfel, singura absenţă a "părintelui Jocurilor moderne" de la ediţiile JO pe care le-a apucat până la moartea sa, în 1937).
Europenii nu s-au înghesuit la Saint-Louis
Festivitatea de deschidere şi startul întrecerilor s-a dat în prima zi de iulie, dar numărul sportivilor a fost redus, aproximativ 400 în delegaţia ţării gazdă şi doar 64 din afara SUA, şi asta în principal din cauza distanţelor mari şi a dificultăţilor de transport. Cu toate aceste neajunsuri, din punct de vedere sportiv, competiţia a avut o valoare ridicată, fiind stabilite mai multe recorduri mondiale la atletism şi înot, mai ales de către sportivii americani. Pentru desfăşurarea în condiţii optime a Jocurilor, Universitatea Washington a pus la dispoziţia participanţilor bazele sale sportive, foarte bine utilate pentru acele timpuri, astfel că întrecerile au fost mai centralizate, iar desfăşurarea competiţiei superioară. Pentru că o deplasare peste Ocean genera dificultăţi majore la începutul secolului trecut, puţini sportivi au ales să fie prezenţi la Olimpiada americană, doar 64, astfel că majoritatea probelor au fost dominate de americani, care au câştigat 69 din cele 88 de probe înscrise în program.
Jocuri cu tentă rasistă
Cunoscuţi ca şi oameni cu o imaginaţie foarte bogată, americanii au lăsat deoparte spiritul olimpic, organizând întreceri pentru pigmei, negri, indieni americani şi patagonezi, grupate sub denumirea de "Zilele antropologice". A fost o competiţie cu tentă rasistă, în concordanţă însă cu spiritul vremii, apreciată de unii, blamată de alţii... Considerat deja cel mai popular sport, atletismul şi-a tras iarăşi partea leului, atrăgând un număr foarte mare de spectatori, oferind şi câteva recorduri mondiale, cel mai grozav fiind cel al americanului Archie Hahn (triplu campion olimpic), stabilit în proba de 200 m (21,6 s) şi care va dăinui 28 de ani. Probele de înot, desfăşurate pe distanţe aproximative şi în condiţii improprii, au fost dominate de germani şi unguri, cele de gimnastică de germani, fotbalul de canadieni, iar cele de scrimă de cubanezi, restul disciplinelor constituind monopolul sportivilor americani.



Comentarii
Nu există nici un comentariu.