Fotbal-tenis Cupa României a poposit la Salonta!
Fondată în urmă cu zece ani, echipa de fotbal-tenis Tengo Salonta a intrat deja în istorie, prin câştigarea unui trofeu naţional, Cupa României, performanţă ce nu a fost atinsă de nici o altă grupare sportivă salontană, de-a lungul timpului. Succesul este cu atât mai merituos cu cât jucătorii antrenaţi de Vasile Sorean nu au beneficiat de nici un fel de sprijin din partea oraşului, cele 30 de milioane lei, aprobate de Consiliul Local, neintrând deocamdată în contul echipei.
?Buturuga mică? răstoarnă calculele hârtiei
Ziua de 4 iulie va rămâne scrisă cu litere de aur, atât în istoria clubului Tengo, cât şi în cea sportivă a tânărului municipiu. În acea zi, o echipă salontană (club sportiv atestat de către federaţia de specialitate), înscrisă într-o competiţie profesională autohtonă, a reuşit să obţină cea mai mare performanţă de până acum a vieţii sportive a oraşului. Un grup de ?puşti? salontani s-a dus pe litoralul Mării Negre, nu pentru a face plajă ci pentru a se alinia la startul ?Cupei României?, competiţie care, în acest an, a adunat cele mai puternice formaţii din ţară. Şi cum Cupa este o întrecere separată de Campionat, regulamentele permit ca echipele să facă legitimări ocazionale pentru acest turneu. Campioana de anul trecut şi-a întărit echipa de bază cu doi jucători de la Arad şi unul de la Brăila, formând o adevărată mini-naţională a României, din care lipseau doar doi jucători de la CSU Ploieşti şi doi din Salonta. Era de aşteptat ca ploieştenii să câştige fără probleme cupa, celelalte echipe având un rol mai mult de parteneri de joacă.
Nu s-a întâmplat, însă, aşa, deoarece calculele hârtiei au fost pur şi simplu spulberate de 5 tineri salontani ambiţioşi, care şi-au dorit mult obţinerea unei performanţe colective, pentru echipă şi oraş.
Cele şase echipe aliniate la startul competiţiei au jucat în sistem fiecare cu fiecare. Salontanii au fost de-a dreptul formidabili, câştigând toate meciurile şi pierzând doar un singur set în partida cu CSU Ploieşti. Echipa ?All Stars? a ploieştenilor a fost pur şi simplu umilită cu un scor de neprezentare, 3-0. Georgel Bobiş, Paljanos Zoltan, Hanyecz Imre, Karancsi Tibor şi Kiss Robert au câştigat pe merit cel mai important trofeu de până acum din viaţa lor.
Sfaturi utile de la distanţă
Rămas acasă, din cauza unor probleme personale, Vasile Sorean, antrenorul jucător al echipei, a ţinut în permanenţă legătura cu elevii săi. În timpul meciului decisiv, s-a interesat de scorul partidei din două în două minute, sunând pe celularul lui Kiss Robert, cel care de această dată a jucat rolul telefonistului de serviciu. Comanda de la distanţă a funcţionat excepţional, Sorean a dat indicaţii preţioase jucătorilor salontani, a cerut ?time out? în momentele cheie ale jocului, ?explodând? de fericire în clipa în care i s-a comunicat că Tengo nu mai poate pierde trofeul.
Drept recompensă pentru performanţa reuşită, jucătorii salontani au petrecut câteva zile la mare. În cursul acestei săptămâni ei vor reveni acasă, urmând să se pregătească pentru turneul internaţional de la Pecs, unde vor da piept cu campioanele Ungariei şi Slovaciei.
Iată şi câteva scurte aprecieri ale protagoniştilor care au scris istorie pentru Salonta:
Hanyecz Imre: "În adâncul inimii am sperat foarte mult că va veni vremea să obţinem o asemenea performanţă, cu toate că nu am pornit din postura de favoriţi".
Paljanos Zoltan: "Este ceva senzaţional. Mă simt extrem de fericit pentru această victorie. Nu sunt deloc obosit, simt că aş putea relua totul de la capăt".
Georgel Bobiş: "Ştiam valoarea lotului nostru şi nu m-a interesat deloc ce fac celelalte echipe. Eu, personal, m-am dus să câştigăm, pentru a putea face o dedicaţie antrenorului. Am avut încredere în coechipierii mei deoarece, în cadrul clubului, există un spirit de echipă excepţional".
Kiss Robert: "Nici nu găsesc cuvinte. Sunt fericit. Îmi trebuie câteva zile până voi simţi cu adevărat greutatea acestui succes". Karancsi Tibor: "Formidabil, ceea ce am obţinut, ca şi spiritul de echipă existent în cadrul clubului Tengo. Nu m-am mai simţit atât de fericit în viaţa mea".
Adevăraţii profesionişti ai Salontei au demonstrat (cu toate că acest lucru n-ar mai fi fost necesar) că performanţele lor merită mai multă atenţie şi sprijin din partea oraşului, al cărui nume îl reprezintă cu cinste atât în ţară cât şi în străinătate. Ce contează acest lucru însă pentru un executiv local care n-a fost în stare să-şi îndeplinească nici măcar promisiunea faţă de ei. Sau la Salonta primesc bani doar cei care se plâng mereu de neputinţă?! Luaţi exemplu, domnilor preşedinţi de cluburi. Se poate şi altfel. Într-un mod profesionist.



Comentarii
Nu există nici un comentariu.