Ediţia a XXII-a - Moscova 1980
Olimpiadă boicotată de SUA şi aliaţii săi
În 1980, Jocurile Olimpice de Vară au fost organizate la Moscova, fiind pentru prima dată când întrecerea olimpică era găzduită de un oraş dintr-o ţară comunistă. N-a fost o alegere prea inspirată a CIO, fiind pentru prima dată când Olimpiada a fost boicotată (situaţie care se va repeta patru ani mai târziu, la Los Angeles). Şi asta pentru că preşedintele SUA, Jimmy Carter, s-a pronunţat pentru boicotarea JO, în semn de protest pentru invazia URSS din Afghanistan, din decembrie 1979. Acestui mod de protest i s-au raliat mai multe ţări vest-europene, mai puţin Marea Britanie, Italia şi Australia, care şi-au lăsat sportivii să decidă. Cu toate acestea, sportivi din 80 de ţări au fost prezenţi la Olimpiada moscovită, una dintre cele mai reuşite din istoria Jocurilor, la care s-au stabilit 36 de recorduri mondiale şi 73 olimpice. România s-a numărat printre protagonistele competiţiei, ocupând în final un excelent loc VII în clasamentul general pe naţiuni.
Gimnastica şi kaiac-canoe, sporturi cu "greutate" pentru olimpicii români
Confirmând că rezultatele excelente de la Montreal obţinute de gimnastică şi kaiac-canoe n-au fost doar rodul întâmplării, olimpicii români s-au numărat printre protagoniştii acestor două discipline, medaliile şi punctele cucerite cântărind greu în palmaresul delegaţiei noastre. Cei 239 de sportivi au participat la 18 sporturi, reuşitele lor concretizându-se în 25 de medalii şi 203 puncte care au plasat România pe locul VI în clasamentul total medalii+puncte. La fel ca şi la Olimpiada din 1976, gimnastica şi-a luat partea leului, Nadia Comăneci păstrându-şi statutul de regină a acestui sport, fiind secondată cu mult succes de colegele sale, astfel că bilanţul echipei României s-a concretizat în şapte medalii (două de aur) şi 44,5 puncte. O comportare deosebită au avut-o loturile de kaiac-canoe, în special băieţii, care prin performanţele lui Ivan Patzaichin, Toma Simionov, Petre Capusta şi Vasile Dâba au adus echipei noastre denumirea de "flotila de aur", denumire care s-a păstrat şi la Olimpiadele viitoare. Cu cinci medalii şi 37 de puncte, România a ocupat locul trei la general, după puternicele echipe ale RDG şi URSS. Una dintre surprizele competiţiei a fost evoluţia excelentă a echipei de canotaj (sport în care până atunci nu prea făcusem mare brânză), medalia de aur obţinută de Sanda Toma în proba de simplu şi cele două de bronz plasând definitiv România în galeria marilor forţe ale acestui sport.
Medalii de bronz pentru handbalul şi voleiul românesc
Conform aşteptărilor, atletismul a polarizat atenţia spectatorilor şi a mass-media, şi deşi au lipsit atleţii americani, numeroasele recorduri mondiale şi olimpice au confirmat nivelul înalt la care s-au desfăşurat probele "reginei sporturilor". Cursele de semifond au fost dominate alergătorii britanici (duelul Sebastian Coe-Steve Ovett fiind pasionant), dar a fost cântecul de lebădă pentru europeni, pentru că, pe viitor, acestea, la fel ca şi cele de fond, vor deveni apanajul atleţilor kenyeni. Ies la rampă sporturile de echipă, sportivii români ieşind dintr-un con de umbră prelungit. Handbaliştii şi voleibaliştii îşi adjudecă medaliile de bronz, la fel şi echipa masculină de dresaj, performanţe cu care sporturile de echipă româneşti nu s-au mai întâlnit de mult. Pasionantă finala olimpică de tir, după trei manşe de baraj victoria revenind lui Corneliu Ion, campion european şi deţinător al recordului mondial (600 de puncte). Deşi la startul competiţiei nu s-au prezentat toate forţele sportului mondial, Olimpiada de la Moscova s-a ridicat peste nivelul multora dintre ediţiile precedente, atât prin fastul ceremoniei de deschidere, cât şi prin numeroasele recorduri mondiale şi olimpice stabilite de cei mai valoroşi sportivi de pe mapamond.



Comentarii
Nu există nici un comentariu.