După prezentarea datelor tehnice ale celei de-a zecea ediţii a Memorialului "Traian Ganea" la fotbal în sală  revenim cu câteva lucruri inedite despre viaţa şi activitatea fotbalistică a celui care a fost Traian Ganea, precum şi cu alte aspecte ale acestui turneu reuşit.

Aşa după cum sublinia şi Dan Ispas în articolul precedent legat de competiţie, Traian Ganea a jucat la finalul carierei în Divizia C, la Minerul Ştei, avându-l ca antrenor pe Iosif Petschovschi, cu care a legat apoi o strânsă prietenie. De multe ori, cei doi jucau tenis de masă la clubul "Minerul din Ştei, iar alteori i-am întâlnit în Pădurea Delani, la relaxare şi la o partidă de rummy alături de fostul mare handbalist Cristian Gaţu, Radu Vidican, Virgil Durina, Ghiţă Ciorna, Liviu Bondor, Stelian Chindea, Nicu Agud, Ioan Pantea, Vasile Freţ, Ghiţă Laza, Traian Horge sau Ghiţă Laza.

Traian Ganea a fost cel care l-a ajutat de multe ori pe cunoscutul fotbalist arădean Ilie Moţ, care s-a stabilit definitiv la Beiuş şi a dus o viaţă dezordonată. Cu ajutorul conducerii de atunci a Primăriei, împreună cu Traian Ganea am reuşit să-l înmormântăm în cimitirul Săracilor din Beiuş. La câtva timp, fosta sa soţie din Arad a reuşit într-un interval foarte scurt să-i facă un monument funerar. Prezent la un meci de promovare al Beiuşului, bunul său prieten şi coleg de la UTA, Mircea Axente, s-a recules la mormântul acestuia împreună cu preşedintele de atunci al clubului beiuşean, procurorul Puiu Sremcevici. Un gest similar l-a făcut şi Flavius Domide, antrenor în acea vreme la Oţelul Ştei, împreună cu beiuşeanul Teodor Isoc, pe atunci singurul antrenor din zonă cu diplomă. Ganea şi Isoc au fost foarte buni prieteni, cei doi antrenând echipa beiuşeană mulţi ani.

Îmi amintesc cu nostalgie de Traian Ganea când mă suna să mă invite la Oradea, Craiova, Alba Iulia pentru a-l vedea împreună la lucru pe fiul său Remus, fotbalist de prima ligă la Universitatea Craiova, FC Naţional sau Astra, de care era foarte mândru că-i călcase pe urme.

Cât a jucat la Beiuş sau Ştei a fost un jucător model. Nu ştiu să fi fost vreodată eliminat, loviturile de la 11 metri le executa perfect , la fel ca şi loviturile libere din preajma careului. L-am urmărit la zeci de antrenamente, în care punea un accent deosebit pe fazele fixe şi avea multă răbdare cu copiii şi juniorii.

Revenind la turneul care-i poartă numele, precizez că sala de sport a fost arhiplină, cu toate că Beiuşul avea acasă meci de campionat cu Victoria Avram Iancu. A fost o competiţie reuşită în care ing. Alin Popa, preşedintele CF Bihorul, şi Ionel Bondor, organizatorul de suflet şi a altor Memoriale (Nicu Mihalcea, Adrian David), nu au lăsat nimic la voia întâmplării. La astfel de turnee memoriale au fost descoperiţi o serie de juniori, care acum evoluează la prima echipă a Beiuşului (fraţii Lezeu, Balint, Dan, Szatmary, Miklo).

S-au acordat premii în banii, diplome, cupe şi dulciuri, precum şi câteva distincţii pentru cel mai bun jucător (Halasz David - Tărcaia) şi cel mai bun portar (Sebastian Jurcă - Finiş). Meciurile au fost arbitrate de profesorii Cristian Degău, Adrian Man şi Andrei Mada.

AJF Bihor, prin preşedintele Valer Vancea, tot timpul alături de beiuşeni, a trimis o frumoasă cupă şi o diplomă de onoare pentru organizatori. Alături de Alin Popa şi Ionel Bondor din comitetul de organizare au mai făcut parte Dumitru Ile, prof. Ioan Sferle, ing. Ferko Jeno, prof. Ioan Szabo (Tărcaia), subsemnatul şi Naţional TV Beiuş.