Născut în 2 iulie, 1921, la Timișoara, Iosif Petschowschi a făcut parte din „generația de aur'' a fotbalului bihorean. Aici la Oradea și-a câștigat notorietatea, chiar dacă marile sale realizări sportive vor veni ulterior la clubul arădean UTA sau în Capitală, la CCA.

 

 Cu un titlu de campion și altul de vicecampion, al Ungariei, și-a înnobilat blazonul, dar și clubul orădean și-a îmbogățit palmaresul, prestigiul, prin prezența unui asemenea jucător uriaș în rândurile formației sale.

În octombrie 1949, Iosif Petschovschi a fost suspendat pentru 3 luni pentru că înaintea meciului dintre România și Polonia a pariat pe echipa polonezilor. Însă era un sportiv de un fair-play desăvârșit. Drept dovadă, în semn de omagiu faţă de legendarul fotbalist, ziarul „Sportul” a înființat „Trofeul Petschowschi”, care se acorda anual oraşului ai cărui fani ocupă primul loc în clasamentul sportivităţii.

În 1952 a devenit primul fotbalist care a primit titlul de Maestru al Sportului. De asemenea a fost primul fotbalist român care a fost invitat să facă parte dintr-o selecționată a lumii alături de mari nume ale vremii respective. Alături de selecționata României a participat la Jocurile Olimpice de la Helsinki 1952.

Rapid și Steaua s-au luptat pentru el, dar până la urmă echipa Armatei a avut mai mult succes, pentru care a jucat în perioada 1952 – 1954 și pentru care a înscris 19 goluri în 50 de meciuri. A fost căpitanul CCA-lui și a luat de două ori titlul cu echipa Armatei. În 1955 s-a întors la UTA, unde și-a încheiat cariera în 1961.

Ca jucător era supranumit Csala, adică maestrul fentelor, fiind un mijlocaș deosebit de tehnic. Petschovschi a fost unul dintre puținii fotbaliști care a jucat pe toate posturile, de la cel de portar până la cel de atacant. Nu era un jucător masiv, având înălțimea de 1,68 m, dar avea o mobilitate remarcabilă. Viziunea sa în teren a legat jocul celor de la UTA și a contribuit la câștigarea a trei titluri naţionale şi o Cupă a României. A fost idolul multor generații de jucători, simbol al dragostei și dăruirii pentru fotbal, una dintre figurile cele mai reprezentative ale fotbalului românesc, jucător de clasă mondială.

Începând cu anul 1962 a rămas ca antrenor, o perioadă scurtă, la echipa de seniori UTA Arad, după care a continuat să lucreze în cadrul aceluiași club la Centrul de Copii și Juniori, până la îmbolnăvirea sa.

Iosif Petschowschi a trecut în neființă extrem de timpuriu pe data de 6 octombrie 1968, la doar 47 de ani din cauza unui cancer la gât. Decesul său a fost anunţat pe stadion în timpul meciului UTA - Poli Timişoara, tribunele amuţind.

Cariera de jucător:

    - 1939-1941 Chinezul Timișoara

    - 1941-1944 CA Oradea (77 meciuri / 26 goluri)

    - 1944-1945 CFR Cluj

    - 1945-1951 UTA (94 meciuri / 34 goluri)

    - 1952-1954 CCA (50 meciuri / 19 goluri)

    - 1955-1961 UTA (80 meciuri / 19 goluri)

    - Meciuri jucate în divizia ''A'': 273

    - Goluri marcate în diviza ''A'': 86

    - Titluri de campion: 6 (5 - România), (1- Ungaria)

    - Câștigător al Cupei României: 2

    - Meciuri în campionatul Ungariei: 77

    - Goluri marcate în Nemzeti Bajnokság - 26

Echipa națională:

    România - 32 de selecții / 11 goluri

    Ungaria - 3 selecții (1942) / 0 goluri

Cariera de antrenor:

    UTA Arad sezonul 1962-1963

Fragment din „ISTORIA CLUBULUI DE FOTBAL CAO/NAC ORADEA''.