De cele mai multe ori, un loc pe podium, oricare ar fi acesta, reprezintă un motiv de satisfacţie. Excepţia de la această regulă este valabilă doar cazul echipei FC Bihor, care a încheiat pe locul trei ultima ediţie a campionatului Diviziei B. Această clasare, deloc onorabilă, a fost plătită prea scump de contribuabilul orădean. Pentru că, în tentativa de a reveni în Divizia A, clubul a avut un buget de aproape 36 de miliarde lei (aproximativ un milion de euro), mare parte din această sumă provenind de la Consiliul Local şi Judeţean. Este de neînţeles cum o grupare care s-a bucurat de o asemenea susţinere financiară n-a fost în stare să-şi îndeplinească obiectivul. Spre ştiinţa finanţatorilor echipei, deci a contribuabililor bihoreni, anunţăm, din surse neoficiale, că beneficiind de aproximativ acelaşi buget, Pandurii Târgu Jiu şi FC Vaslui au intrat în Divizia A, în timp ce FC Sibiu şi Gaz Metan Mediaş au fost, până în ultima clipă, în cărţile promovării, fiind susţinute cu bani mai puţini: 300.000, respectiv 500.000 de euro. Pe o jumătate de milion de euro a contat şi cealaltă echipă bihoreană din Divizia B, CF Liberty Salonta, clasată pe locul cinci, meritoriu pentru o debutantă în acest eşalon. Din aceşti bani, salontanii au canalizat spre renovări şi amenajări la baza sportivă, una de invidiat, în jur de 200.000 de euro, pe când la Stadionul Municipal din Oradea se tot lucrează de anul trecut, în ritm de melc, la una din peluze, iar terenul II este tot negazonat cu iarbă naturală sau sintetică. Cât despre cel de zgură, se poate spune că nu reprezintă decât o sursă de poluare pentru cei care se antrenează pe el în timpul verii. Ca să nu mai vorbim de riscul unor accidentări grave... Din nefericire, la Oradea, s-a vorbit despre promovare fără a avea la bază o strategie clară în acest sens. Mai plastic spus, s-a pus căruţa înaintea cailor. Nu a existat un staff administrativ în adevăratul sens al cuvântului, un lot de jucători care să ducă o campanie dură şi de durată, o stabilitate la nivelul antrenorilor şi nici o bază materială adecvată. Au fost însă destule conflicte interne atât în cadrul conducerii, cât şi al echipei, care au zădărnicit şi mai mult speranţele de promovare ale suporterilor. Mai înainte de toate, au existat interese mercantile în rândul anumitor oficiali ai clubului. Doar aşa ne putem explica de ce, atât în vara trecută, cât şi în pauza competiţională din iarnă, au fost aduşi jucători aflaţi înspre final de carieră sau unii de care n-a auzit aproape nimeni, chipurile, pentru a face performanţă tocmai la Oradea. Majoritatea acestor "implanturi" s-au dovedit a fi nereuşite, dar ele au fost plătite cu vârf şi îndesat de către finanţatori. Probabil că nici în visele lor cele mai frumoase aceşti jucători de duzină nu s-ar fi gândit că li se vor oferi contracte atât de generoase, pe baza cărora au obţinut venituri cuprinse între 550 şi 1200 de euro lunar. Nu ştiu dacă s-a mai pomenit ca jucători care evoluează la echipa a doua în Divizia D să aibă contracte între 383 şi 800 de euro pe lună, bani pe care nu-i încasează destui practicanţi ai "sportului rege" din primele două eşaloane! Nici fotbaliştii cu vechime la echipă nu au avut de ce să se plângă, lider la acest capitol fiind Mihuţ -1800 euro, urmat de Stan - 1722 euro, Sfârlea - 1497 euro şi Lazăr - 1481 euro. S-a mai greşit flagrant atunci când s-a stabilit şi valoarea primelor de joc, apropiate de cele din Divizia A, dar, la fel ca şi contractele, fără a fi condiţionate de îndeplinirea obiectivului. Aşa s-a ajuns la situaţia în care promovarea era compromisă, dar jucătorii aveau de încasat prime de 3-400 de euro de pe urma unor meciuri fără miză, suţinute, majoritatea, cu adversari de factură modestă. S-a încercat la un moment dat ca acestea să fie ajustate, dar era prea târziu, şi oricum măsurile nu au fost decât formale. La fel de tardivă a fost şi intervenţia conducătorilor Primăriei şi Consiliului Judeţean, care de-abia în urmă cu o lună au găsit de cuvinţă să "mazilească" o conducere "bicefală" (Jenei -Lăzău), mai degrabă generatoare de scandaluri şi compromisuri, decât să asigure o stare de normalitate în clubul orădean. Cu acel prilej, unul dintre reprezentanţii celor două instituţii care finanţează echipa a declarat senin că habar nu a avut de harababura şi jaful cu acte în regulă de la clubul orădean. Încercând să se disculpe, acesta nu a făcut decât să se învinovăţească, mai ales că, prin calitatea pe care o are, ar fi avut obligaţia de a monitoriza, direct sau indirect, cum sunt gestionaţi banii publici. Acestea ar fi doar câteva dintre reperele negative ale activităţii clubului orădean în sezonul încheiat în urmă cu câteva zile. Momentan, la FC Bihor este linişte, poate prea multă linişte, actuala conducere căutând, în continuare, soluţii pentru posturile de preşedinte şi antrenor principal. Avizat de eşecurile predecesorilor, Consiliul Director interimar a dat dovadă de mai multă prudenţă în adoptare deciziilor importante, dar, deocamdată, ne-a oferit mai multe amânări decât certitudini...