Continuă caruselul schimbărilor la FC Bihor Nici un sezon fără preşedinte nou!
A devenit deja o regulă ca, după încheierea fiecărui an competiţional, la FC Bihor să se producă schimbări la nivelul conducerii administrative şi tehnice. Nici după recent încheiatul sezon, lucurile n-au ieşit din tiparul obişnuit. După un campionat încheiat dezamăgitor de echipa orădeană, preşedintele Alexandru Sătmăreanu a anunţat că renunţă la funcţie. Surse autorizate susţin că şi în cazul în care n-ar fi recurs la acest gest, oricum nu i s-ar mai fi prelungit contractul cu FC Bihor, scadent la 30 iunie a.c.
Venit la clubul orădean în toamna anului trecut, cu intenţia declarată de a imprima un "aer occidental" după peste două decenii petrecute în Germania şi Luxemburg, Sătmăreanu nu a lăsat nici un moment impresia că s-a adaptat realităţilor din fotbalul autohton. Dimpotrivă, în loc de rigurozitate şi profesionism în adevăratul sens al cuvântului, a adus un plus de boemie în cadrul unei grupări în care şi aşa aproape totul funcţiona la voia întâmplării. Ce poate fi mai elocvent în acest sens decât faptul că în intersezon, în plină campanie de transferări, şi-a luat o lună de vacanţă, lăsând toate problemele pe umerii subalternilor săi. Înainte de concediul prelungit, oficialul orădean a acceptat ca FC Bihor să se dispenseze de câteva piese de bază. Problema nu e că acei jucători, care oricum erau lipsiţi de motivaţie la Oradea, au fost cedaţi. Suspectă a fost graba cu care au fost vânduţi Gado, Vâtcă, Stan la Oţelul Galaţi, imediat după încheierea turului, precum şi sumele mici de transfer avansate, chiar dacă primii doi intrau în ultimele şase luni de contract.
Credibilitatea lui Alexandru Sătmăreanu a scăzut mult din momentul în care a "deschis" uşile clubului prietenului său, Ionel Codoban, un personaj controversat, în viziunea majorităţii microbiştilor bihoreni, "artizanul" transferurilor dinspre şi înspre FC Bihor în ultimele şapte luni.
Regretabil a mai fost că politica de izolare a clubului orădean în raport cu Federaţia Română de Fotbal (FRF) a continuat şi în mandatul lui Sătmăreanu. Chiar dacă nu a fost pe aceeaşi lungime de undă cu conducătorii FRF, pentru binele grupării pe care a condus-o, ar fi putut încerca o apropiere de forul amintit. A mai surprins neplăcut lipsa de reacţie a conducerii orădene faţă de decizia federaţiei de a organiza barajul de promovare în Bucureşti, nicidecum la jumătatea distanţei dintre Oradea, Urziceni şi Braşov. Chiar dacă şansele de a se modifica decizia erau aproape nule, o conducere serioasă ar fi trebuit să aibă o poziţie tranşantă în această privinţă. Măcar de ochii lumii. Şi lista nerealizărilor ar putea continua...
S-a dovedit încă o dată că doar "numele", retribuit cu bani frumoşi, mult peste nivelul unui club de Divizia B, nu reprezintă garanţia succesului. După ce au făcut o serie de alegeri proaste, ar fi cazul ca finanţatorii clubului să dea dovadă de mai multă responsabilitate. Şi să conştientizeze că, în fruntea clubului, este nevoie, înainte de toate, de un bun manager, ambiţios, dornic de afirmare în acest domeniu, dispus la sacrificii pentru culorile "roş-albastre".



Comentarii
Nu există nici un comentariu.