Carmen Amariei, la ultimul sezon din carieră
Handbalista Carmen Amariei a declarat ieri că sezonul 2011-2012 va fi ultimul din cariera ei şi că cel mai frumos vis al său este să participe la Jocurile Olimpice de la Londra.
Din 2000, în "exil"
În luna decembrie a anului 2000, Carmen Amariei pleca din ţară pentru prima dată, după ce evoluase la "U" Cluj-Napoca şi Oltchim Râmnicu Vâlcea, cu ultima câştigând trei titluri naţionale consecutive. Nu era un moment prea bun în cariera sa, aflându-se la doar cinci luni de la o ruptură de ligamente la genunchiul stâng şi o operaţie de menisc. Chiar şi aşa, a participat cu naţionala României la JO de la Sydney, dar nu a putut juca. "Apogeul carierei mele la nivel de echipă naţională a fost la Campionatul Mondial din 1999, când România a încheiat pe locul patru, iar eu am ieşit golgeter, împreună cu Grit Jurack. După acel moment frumos a venit şi duşul rece. Am suferit o ruptură de ligamente, am fost operată de menisc. Am suferit mult şi, chiar dacă am fost cu echipa naţională la Jocurile Olimpice, nu am putut-o ajuta. Am ratat în acel an şi Campionatul European de la Bucureşti, când România a luat tot locul patru. Trebuie să recunosc că mă gândeam să-mi închei cariera la acea vreme. Am avut însă norocul să-l cunosc pe preşedintele de la ESBF Besancon, Jaques Mariott, care m-a dorit la echipa sa şi în 30 decembrie 2000 am şi semnat contractul. Îi port recunoştinţă şi acum, am rămas prieteni, pentru că el m-a ajutat să mă relansez în handbalul de elită", a spus Carmen Amariei.
Cu Slagelse, triumf în Liga Campionilor
După trei ani şi jumătate petrecuţi în Franţa, handbalista a făcut pasul spre cel mai puternic campionat din Europa, transferându-se la Randers HK, în Danemarca. "A fost frumos, dar nu a durat prea mult la Randers, pentru că au avut probleme financiare şi jucătoarele au fost nevoite să plece. S-a ivit posibilitatea de a juca la Slagelse, antrenată atunci de Anja Andersen, şi la care erau deja nume mari din handbalul european: Bojana Popovici, Ausra Fridrikas, Cecilie Leganger, Maja Savici, Irina Poltoratkaia. A fost un vis frumos, o echipă puternică, ce a câştigat de trei ori campionatul şi Cupa în Danemarca, şi de două ori Liga Campionilor. La nivel de club, pot spune că acolo am atins apogeul carierei, nu pentru că am câştigat Liga Campionilor de două ori, ci şi pentru că era o echipă extraordinară, de o valoare incontestabilă", a mai spus Carmen Amariei. A urmat experienţa de un sezon la FCK Copenhaga, tot împreună cu antrenoarea Anja Andersen, iar din vara anului trecut, trecerea la Viborg, care abia câştigase Liga Campionilor, după finala cu Oltchim Râmnicu Vâlcea. "Mi-am dorit totdeauna să joc un an la Viborg, este o experienţă fantastică, fiind un club extrem de profesionist. Am cunoscut oameni extraordinari şi doar ghinionul accidentării mele la genunchi şi operaţia ulterioară au făcut să nu pot ajuta echipa aşa cum aş fi dorit", concluzionează ea. În privinţa unui nou club la care va evolua, recunoaşte că dorinţa sa ar fi să rămână în ţară. "Am plecat acum 11 ani din ţară şi, chiar dacă am revenit la un moment dat, jucând la Cluj-Napoca şi Braşov, trebuie să spun că m-am săturat să fiu pe drumuri. Nu e vorba de handbal aici, pentru că meseria ţi-o faci oriunde joci, ci de depărtarea de casă, de cei dragi, de singurătatea pe care o simţi când eşti la mii de kilometri de casă. Cum am mai spus, oferte din străinătate am şi acum, dar urmează să mă decid", a adăugat ea. Anul viitor, când spune că îşi va încheia cariera, Carmen Amariei va împlini 20 de ani dedicaţi handbalului, în care a devenit campioană naţională în România, Franţa şi Danemarca, câştigând Liga Campionilor şi Cupa Cupelor.



Comentarii
Nu există nici un comentariu.