Rolul specialistului

Un alt aspect pe care îl stăpâneşte doar specialistul este determinarea şi ulterior ameliorarea calităţilor motrice de bază pentru practicarea tenisului. Dacă unele din aceste calităţi au preponderenţă genetică, nativă, putând fi îmbunătăţite într-o mai mică măsură, altele pot fi substanţial ameliorate odată cu vârsta. Antrenorul calificat cunoaşte, de exemplu, că viteza, calitatea motrică determinantă în cazul tenisului, are o puternică amprentă genetică. Vârsta optimă pentru a se lucra la îmbunătăţirea formelor elementare de manifestare ale vitezei (de reacţie, de execuţie, de repetiţie) este până pe la 16 ani, ulterior foarte puţin, iar exerciţiile generale şi specifice tenisului, pe baza cărora se poate acţiona pentru a avea răspunsuri bune din partea sportivului, sunt tot rodul ştiinţei de carte, dar şi al experienţei specialistului. Oare câţi dintre tehnicienii noştri cunosc şi stăpânesc aceste lucruri?


Tehnica lovirii mingii şi deplasării

Pentru jucătorul de tenis, începuturile lui înseamnă însuşirea unei biomecanici corecte, optime a mişcării, cunoscută sub numele de tehnica sportului respectiv, care presupune atât lovirea mingii, cât şi tehnica deplasării în teren. Folosirea corectă a segmentelor corpului la învăţarea lovirii mingii, de la impulsia picioarelor la rolul mâinii stângi, este de o mare importanţă în evoluţia viitoare a tenismenului. Neglijarea sau tratarea superficială a oricărui aspect legat de biomecanica mişcării va avea consecinţe negative şi va afecta eficienţa jocului viitorului tenismen.


Tenisul de performanţă, o ştiinţă

Dacă până la 14-15 ani, problemele legate de tehnica jocului ar trebui să se stabilizeze, datele se schimbă la trecerea spre tenisul de performanţă, când accentul trece spre activitatea mentală, psihicul viitorului tenismen. De la acest nivel tenisul devine efectiv ştiinţă, el se adresează tot mai mult intelectului celui care îl practică, factorilor psihici, cum sunt determinarea sau voinţa. Se amplifică exponenţial şi efortul fizic la care este supus organismul sportivului. Dirijarea efortului la acest nivel ar trebui să aparţină exclusiv oamenilor calificaţi. Doar specialistul va putea cunoaşte dozajul optim al antrenamentului, raportul volum-intensitate al efortului ca şi proporţia antrenament-recuperare care să dea rezultatul aşteptat. La acest nivel totul se face pe baze strict ştiinţifice, cu urmărirea răspunsului organismului la efort şi întotdeauna cu accentul pe evoluţia valorilor pulsului care oferă datele asupra comportării fiecărui organism pe parcursul antrenamentului.

Sunt tineri tehnicieni care bat la porţile carierei de antrenori care îşi "fugăresc" elevii în speranţa obţinerii unor rezultate, cu bună intenţie, de altfel. Pentru aceşti tineri instructori ar fi indicat să ceară consilierea unor specialişti, dacă sunt conştienţi de responsabilitatea care este pe umerii lor, pentru că, în final, răspund atât de cariera, cât şi de sănătatea celor pe care îi pregătesc. Ignorarea necesităţii prezenţei unui specialist la acest nivel este un alt pericol al lipsei de calificare în tenis.

Cum am mai spus, la acest nivel tenisul se adresează intelectului. Toţi tenismenii de mare performanţă din tenisul actual, culminând cu cei profesionişti, nu sunt doar nişte truditori admirabili pe zgura sau iarba arenelor sportive, ci sunt oameni dăruiţi cu o mare inteligenţă.

Şi acest lucru, ca şi cele pe care le-am prezentat spre folosul, poate, al tinerilor instructori sau antrenori, a fost unul din subiectele adunate în cele câteva luni pe care le-am petrecut pe terenul de tenis alături de un om cu o carieră formată în sute de ore de antrenamente, dar şi în sute de ore la catedra universităţii. Toate lucrurile bune pe care le-a făcut în tenis, ca şi lucrările de specialitate pe care le-a publicat, poartă pecetea temeiniciei, a consecvenţei, a lucrului bine făcut. Acesta este antrenorul emerit Dinu Drăgan.