A doua zi după ce Ruxandra Dragomir a fost aleasă în funcţia de preşedinte al Federaţiei Române de Tenis, i-am propus să-şi fixeze printre obiectivele mandatului ei la cârma tenisului românesc acela de formare a specialiştilor, a oamenilor cu calificare în tenis. Nu ştiu dacă a cântărit ceva propunerea mea, dar printre priorităţile programului preşedintei FRT chiar figurează crearea unor astfel de specialişti.


Absenţa specialiştilor

Într-un interviu acordat de către Victor Hănescu revistei Tenis Partener, cel mai bun tenismen al României menţiona că, din punctul lui de vedere, condiţiile materiale au şi ele importanţa lor în pregătirea jucătorului, dar la noi, nu condiţiile de antrenament sunt deteminante, mai bine zis vinovate de lipsa unor rezultate remarcabile ale generaţiei actuale, mai ales la nivelul seniorilor, ci absenţa specialiştilor din sportul alb. România, continua Hănescu, duce o lipsă acută de oameni calificaţi în această disciplină, începând chiar de la primii paşi ai copiilor în tenis, de la primele lecţii de iniţiere.

Subsemnatul este unul dintre absolvenţii Şcolii Naţionale de Antrenori, şcoală de antrenori recunoscută de Federaţia Română de Tenis. Dar, cu smerenie recunosc, nu sunt nici pe departe unul din acei specialişti la care mă refeream anterior. A absolvi o şcoală înseamnă ceva mai mult decât nimic, dacă nu este dublată de experienţă multă în munca de formare a tenismenului, începând de la iniţiere şi terminând cu măiestria tenismenului de performanţă de la nivelul seniorilor. În schimb, mă număr printre privilegiaţii care au cunoscut un om cu adevărat calificat în această meserie, iar când spun calificat mă gândesc la omul care a crescut tenismeni, cunoscând ce înseamnă a pune unui copil de 5 ani racheta în mână, dar şi ce presupune responsabilitatea de a antrena jucători seniori de top. Omul acesta m-a acceptat alături de el ca să pot fi în măsura de a intui, măcar, ce înseamnă şi ce se ascunde în spatele acestei munci de antrenor, unde cunoaşterea şi harul transmiterii acesteia către jucător în limbajul sportului alb sunt primordiale şi constituie cheia deschiderii drumului spre marea performanţă.


Antrenor cu atribuţii multiple

În aceste câteva luni am descoperit că prezenţa mentorului înseamnă mai mult decât asimilarea conştiincioasă a unei biblioteci de cărţi de specialitate, fie ea reală sau virtuală, prin această omniprezenţă a bunilor noştri prieteni Google sau Yahoo. Cu siguranţă, omul acesta a fost, la rândul lui, discipolul unor dascăli cu o mare competenţă în domeniu. Te cucereşte din start prin cunoştinţe solide de teoria şi metodologia antrenamentului sportiv, de anatomie, orgofiziologie, biomecanică, dar şi de nutriţie, sociologie, pedagogie şi psihologia sportului. Priceperea aplicării acestora în funcţie de caracteristicile morfofuncţionale, de calităţile şi deprinderile motrice ale fiecărui individ, iată ce am văzut adunat într-un singur om. Antrenorul din tenis, coach-ul cum îi spun englezii, este cel căruia i se subordonează întreaga echipă care se ocupă de pregătirea sportivului, de la manager până la medic sau nutriţionist, trecând pe la preparatorul fizic sau psiholog.


Testele şi interpretarea lor

Unul din secretele profesiei adevăratului antrenor sunt testele periodice. Tot despre Victor Hănescu am auzit recent că şi-a angajat un preparator fizic care lucrează preponderent pe baza testelor. Doar rezultatele acestora pot oferi date certe despre nivelul de pregătire pentru efort a organismului tenismenului, constituind şi elementul primordial pentru selecţia în orice sport, nu numai în tenis. Orice antrenament care nu are la bază aceste rezultate, pe care doar specialistul le poate interpreta, este empiric, deci sortit eşecului. Este primul semnal de alarmă, al lipsei de calificare în tenis şi probabil în oricare alt sport. Din nefericire, la noi, deocamdată, se acordă o atenţie mică sau deloc acestor testări. A "cravaşa" un organism nepregătit pentru efort este expresia diletantismului în sport şi este un mare pericol chiar pentru sănătatea sportivului. Mai adăugăm aici un aspect: fiecare lecţie trebuie, la rândul ei, să testeze, să verifice un aspect concret al pregătirii în afara lecţiilor periodice de verificare a nivelului de pregătire fizică generală, specifică, tehnico-tactică.

(Va urma)