În cea de-a doua semifinală a Campionatului Mondial de Fotbal din Africa de Sud s-a întâlnit Germania şi Spania. La capătul unui meci palpitant, în care vioara întâi a fost naţionala iberică, victoria a revenit campioanei europene en-titre, scor 1-0. Aşadar, în finala mare, programată duminică, se vor întâlni Olanda şi Spania, iar în cea pentru locul III, adversare vor fi Germania şi Uruguay.

 

După ce prima semifinală, dintre Olanda şi Uruguay, a consemnat o premieră (pentru prima dată o naţională europeană urmând să devină, în mod cert, campioană a lumii), a doua a consemnat încă o premieră. Astfel, indiferent de deznodământul ultimului act de la Johannesburg, titlul de campioană mondială va reprezenta o premieră fie în palmaresul Spaniei, fie în cel al Olandei. Finala Cupei Mondiale din Africa de Sud, dintre Olanda şi Spania, este prima după 32 de ani care se dispută între echipe care n-au mai câştigat trofeul până acum, ultima dată când acest lucru s-a întâmplat fiind la ediţia din 1978, când Argentina, ţara-gazdă a competiţiei, şi Olanda, şi-au disputat trofeul. Spania este la prima participare într-o finală de Cupă Mondială în timp ce Olanda, deşi a mai ajuns în ultimul act de două ori, în 1974 şi 1978, a pierdut de fiecare dată. În 1978, ambele finaliste mai aveau o prezenţă în ultimul act al competiţiei, Olanda în 1974, iar Argentina în 1930, dar niciuna dintre ele nu reuşise până atunci să câştige trofeul.

În meciul de la Durban, veteranul Vicente del Bosque i-a dat o lecţie mai tănărului său confrate, Joachim Löw. Astfel, după ce "manschaftul" a măturat efectiv cu naţionalele Angliei şi Argentinei, cărora le-a dat câte patru goluri (ca să nu fie cu supărare), în semifinala de la Durban naţionala germană a fost prinsă în capcana jocului de pase dus la perfecţiune de spanioli. Cu un pressing agresiv, început în jumătatea proprie a nemţilor, cu un joc de pase ameţitor, în care adeseori mingea nu era atinsă de adversari secunde bune, cu o defensivă betonată, în care căpitanul Carles Puyol a fost imperial, Spania şi-a dominat copios adversara, nelăsându-i niciun moment iniţiativa. Dacă în prima repriză golul n-a apărut, deşi ocaziile la poarta lui Neuer n-au lipsit, în repriza a doua acesta a venit în mod firesc. Destul de târziu, ce-i drept, dar meritat, golul înscris cu capul, în urma executării unei lovituri de colţ, de către Puyol, a consfinţit dominarea copioasă a ibericilor, aceştia irosind alte câteva ocazii mari. Germania, chiar şi după mutările lui Löw, n-a avut forţa să egaleze, în minutele rămase până la final germanii nereuşind să-i dea vreo emoţie lui Casillas. O victorie mare, dar absolut meritată, a Spaniei, care devine "naşa" Germaniei, reuşind s-o învingă din nou, cu acelaşi scor, aşa cum a făcut-o şi acum doi ani, în finala Campionatului European. Aşadar, o finală pur europeană, între două poate cele mai bune naţionale ale momentului, una dintre ele urmând să scrie o pagină de aur în palmaresul propriu.

 

Germania - Spania 0-1 (0-0)

Marcator: / Puyol 73

Germania: Neuer - Lahm, Mertesacker, Friedrich, Boateng (52 Jansen) - Schweinsteiger, Khedira (81 M. Gomez) - Trochowski (62 Kroos), Ozil, Podolski - Klose. Selecţioner: Joachim Löw.

Spania: Casillas - Sergio Ramos, Puyol, Pique, Capdevila - Xabi Alonso (90+1 Marchena), Busquets - Iniesta, Xavi, Pedro (86 D. Silva) - D. Villa (81 F. Torres). Selecţioner: Vicente del Bosque.

Arbitru de centru: Viktor Kassai (Ungaria)

Stadion: "Moses Mabhida" - Durban