Preşedintele UEFA, Michel Platini, îşi iubeşte meseria şi spune că nu vrea să piardă această pasiune a sa pentru fotbal, dar cel mai fericit este când vede oamenii zâmbind, în special copiii. Platini primeşte 30 de solicitări de interviuri pe săptămână, călătoreşte mult şi ia decizii. Într-un interviu acordat publicaţiei 24 heures, el a vorbit despre viaţa sa profesională, dar şi despre aspectul personal.

Reporter: Este postul de preşedinte al UEFA atât de plăcut pe cât vă aşteptaţi în urmă cu doi ani, atunci când eraţi un candidat?
Michel Platini: Da, este. În fiecare dimineaţă vin devreme la birou, este interesant, este fotbal, este sport. Sunt fericit şi mândru că sunt preşedintele acestei instituţii.
Rep: Şi aveţi atâta putere cât aţi sperat că veţi avea?
M.P.: Când eşti fotbalist cunoscut, ai mereu puterea de a spune unele lucruri, şi când eşti preşedinte, ai puterea să le faci. Eu le am pe amândouă, dar nu este suficient să spui că lucrurile nu merg, trebuie să le schimbi, să acţionezi.
Rep.: Mai sunt lucruri mari de făcut?
M.P.: Am luat măsuri în privinţa competiţiilor. Acum, mai este de lucrat la formare şi la fair-play-ul financiar. Educaţia tinerilor, transferul lor. Trebuie oprită sclavia minorilor, a copiilor. Ne putem lupta, putem deschide uşi, dar nu avem puterea de a legifera. Legile sunt mai presus de noi. Pe de altă parte, este necesară transparenţă la competitorii din cupele europene. Vreau să ştiu de unde vin banii cluburilor. Pentru a avansa, trebuie să convingi. Să driblezi? Nu. Să convingi.
Rep.: Dacă aţi avea astăzi 13 sau 14 ani sau dacă aţi fi tatăl unui tânăr foarte talentat şi foarte dorit, ce aţi face?
M.P.: (după câteva secunde de reflecţie) Suntem acum în centrul problemei. Totul depinde de mediu şi de educaţie. Dacă aş fi un jucător de 13 ani, şi ar apărea pentru familia mea posibilitatea unui câştig important în condiţiile în care nu ar avea posibilităţi, mi-aş pune problema. Cred că tânărul de 13 ani vrea să ajungă la un club mare. Şi părinţii sunt mulţumiţi pentru că vor să pună mâna pe bani. Însă putem proteja copiii spunându-le: "Nu mergeţi acolo. Dacă sunteţi buni, veţi câştiga bani oricum. Dacă nu sunteţi buni, veţi obţine ceva bani la început, dar după aceea veţi fi pierduţi. La un copil care reuşeşte, sunt alţi zece care se împiedică. Care se pierd".
Rep.: Ce v-a rămas în suflet din copilărie?
M.P.: Viaţa în familie şi pe stradă, prietenia şi tot ceea ce implică aceasta. Totul se învârtea în jurul fotbalului. Îl revăd pe tatăl meu, ceea ce le-a dat el copiilor săi, o revăd pe mama mea în apropiere de teren, ce ne-a oferit ea. Este bucuria pe care tatăl meu a putut să o aducă unui oraş, schimbând prin fotbal viaţa imigranţilor care mergeau în mină sau la uzină toată săptămâna.
Rep.: În prezent, cum pot fi obligate cluburile să îşi respecte identitatea şi să nu fie formate exclusiv din "mercenari"?
M.P.: Nu pot fi impuse cote, de exemplu cinci jucători pe echipă din ţara în care evoluează formaţia respectivă. Este contrar reglementaţiei europene. FIFA, prin Sepp Blatter, vrea acest lucru, dar are şi posibilităţi, pentru că nu este legată de niciun guvern. Sepp şi eu căutăm împreună o soluţie, metode diferite pentru a aplica filozofia noastră.
Rep.: Cum priveşte bărbatul care sunteţi lumea haotică din jurul său?
M.P.: Ceea ce mă face fericit este surâsul copiilor. Zâmbetul oamenilor. Când o femeie de 70 de ani surâde pe stradă, sunt fericit pentru că ea este fericită. Ce mă face nefericit? Este suficient să citesc ziarele, să mă uit la televizor, este nefericire în toată lumea. Noi, dacă menţinem valorile, pentru ca tinerii să rămână pasionaţi de minge, atunci se poate considera că am contribuit puţin la fericirea lor.
Rep.: Este frumoasă viaţa în Elveţia, la Nyon, la Genolier?
M.P.: Mă simt foarte bine aici, pentru că îmi place natura. Am crescut în Lorena, unde erau uzine şi mine, de acord, dar nu era un oraş mare în care să rămâi blocat în trafic o oră. Aici, ajung la muncă în 12 minute, nu sunt stresat, trăiesc într-o regiune frumoasă, unde este câmpie, sunt munţi, este zăpadă, natură, sunt copaci, este important pentru mine. Am descoperit hanuri în localităţile din zonă, ceea ce este fabulos. Soţiei mele îi place această regiune, se simte bine aici. Ea iubeşte şi Parisul. În plus, aici pot să merg la Nyon să văd meciuri şi sunt lăsat în pace. Dacă merg la un meci din Liga Campionilor, sunt bătut la cap.
Rep.: Vine Crăciunul, este important pentru dumneavoastră? Îl veţi petrece în Elveţia?
M.P.: Când eram tânăr, era mereu o sărbătoare de familie. Îmi plăcea mult. Crăciunul îşi lasă asupra mea amprenta atmosferei religioasă - da, cred în Dumnezeu - şi aspectul festiv. Acum 30 sau 40 de ani, momentele în care se sărbătorea erau foarte bine stabilite. Acum, sărbătorim când vrem. Voi petrece Crăciunul la Paris şi la Nancy. Este ocazia potrivită pentru a ne reuni, mai ales pentru că am devenit, de două luni, bunicul micuţei Eva şi să voi fi din nou în decembrie.
Rep.: Vă convine că sunteţi bunicul Michel?
M.P.: Am suferit trei zile. Nu am avut niciodată probleme privind vârsta, dar faptul că am devenit bunic mi-a adus în acelaşi timp o bucurie imensă şi şocul de a ajunge într-o altă lume, cea a unui bărbat de 53 de ani.
Rep.: V-aţi propus ca în viitor să deveniţi preşedintele FIFA?
M.P.: Deloc. FIFA are un preşedinte foarte bun, care va mai rămâne acolo mai mulţi ani.
Rep.: Faceţi demersurile necesare pentru ca meciurile să fie arbitrate de cinci arbitri, iar acest sistem a fost testat. Este acesta opus arbitrajului video?
M.P.: Trebuie ca arbitrilor să li se ofere posibilitatea să vadă tot. Eu aş prefera mai degrabă omul decât tehnologia. Am jucat prea mult cu astfel de camere, astfel că ştiu că acestea nu pot da mereu răspuns la întrebarea: "A fost sau nu ceva?"
Rep.: Sportul întâmpină uneori şi probleme legate de violenţe sau dopaj. Ce este de făcut?
M.P.: Eu cer de mai mult timp crearea unei poliţii europene care să îi împiedice pe oameni să trişeze, fie că e vorba de violenţe, fie de dopaj. Oamenii de sport nu deţin mijloacele juridice pentru a le interzice anumitor persoane să meargă la stadion. Poliţia, justiţia, o pot face.
Rep: Ce părere aveţi despre Euro 2008. Unde se va desfăşura următoarea ediţie?
M.P.: Cea mai bună echipă, Spania, care a jucat cel mai bun fotbal, a câştigat. Cele două ţări organizatoare (Elveţia şi Austria) sunt mulţumite. Cred că următoarea ediţie va avea loc în Ucraina şi Polonia. Însă trebuie un stadion modern la Kiev şi unul la Varşovia.