Viaţa fără fard Trădare şi suferinţă, din prea mult altruism
Armonie de faţadă
Medici amândoi, cu specialităţi diferite, nu şi-au pus niciodată problema unor posibile îmbolnăviri. În schimb, îşi tratau pacienţii cu profesionalism şi competenţă. Ani, cum era alintată de cei dragi şi colegii de serviciu, era o femeie minionă, cu trăsături fine şi de o bunătate de invidiat. Iubea nespus copiii, deşi a avut un singur copil, o fetiţă, bucăţică ruptă parcă din tatăl ei. El, Sergiu, înalt cu alură atletică, părea sociabil, dar accepta doar o anumită parte a prietenilor care, în schimb, îi displăceau soţiei. Deşi cu studii postuniversitare, lui Sergiu îi plăcea să coboare până la acel comportament degradant, la care nu se aştepta nimeni, mai ales soţia sa. Se simţea în largul său printre amicii alcoolici, era susţinut cu "ardoare" de o colegă, tot medic, cu un trecut furtunos, în continuă căutare de aventuri. După escapade săptămânale, se întorcea acasă, unde Ani îl aştepta ca o "Penelopă", îngrijindu-se să aibă tot ce-i trebuie. Nu-i reproşa nimic, accepta tacit scuza "şedinţelor interminabile" sau (şi) a deplasărilor pe teren.
Ani îşi creştea copilul cu drag şi visa să o vadă mireasă. Nu a mai apucat...
Având o fire colerică, Sergiu era predispus spre ulcer, crizele resimţindu-le în fiecare toamnă şi primăvară. Ani avea grijă să respecte dieta prescrisă de medicul curant, îşi îngrijea pacienţii şi, mai presus de orice, pe fetiţa ei scumpă. Făcea naveta şi ploile o deprimau. În autobuzul care o ducea şi o aducea de la Dispensarul medical comunal rememora clipele frumoase trăite alături de Sergiu, dar şi stările de răceală intervenite între ei, tot mai frecvent în ultima vreme. Nu se simţea adeseori bine, punea însă totul pe seama navetei, a oboselii.
Printre prieteni era considerată cea mai frumoasă şi mai bună doctoriţă, o doamnă adevărată. Era devotată, sinceră şi plină de căldură sufetească. Nu agrea bârfele, deşi ea era bârfită continuu şi de cei care nu o cunoşteau. Mulţi o invidiau că s-au realizat, că au o familie unită. Ea, Ani, simţea realitatea, dar tăcea şi se consuma în tăcere. Plângea în cabinetul ei, după ce toţi pacienţii plecau. Acasă nu plângea niciodată. Zâmbea mereu, lăsând impresia unei fericiri depline. Simţea însă că distanţa dintre ea şi Sergiu se adânceşte tot mai mult, că o altă femeie i-a luat locul în inima soţului ei. Faţada armoniei în căsnicie pe care o afişau între prieteni şi cunoscuţi se destrăma încet şi sigur, ca un joc de domino.
Neglijenţa şi boala neiertătoare
Trudind de dimineaţa până seara, Ani uita de sine şi se sănătatea ei. Până într-o zi, când, obligată fiind să-şi efectueze analizele anuale, adevărul a ieşit la iveală: suferea de neoplasm mamar cu metastază, gradul IV. Sceptici în astfel de situaţii, specialişti oncologi nu i-au dat prea multe zile de trăit. S-a ambiţionat însă şi a plecat departe de ţară la o clinică particulară, aşa cum o sfătuise un fost coleg de facultate, crezând cu ardoare că se va vindeca. Mai ales pentru fiinţa cea mai dragă ei, fetiţa.
După trei luni de la plecare, pentru că nu a dat niciun semn, Sergiu a crezut că soţia sa a decedat undeva pe drum şi că nu are cum să se mai întoarcă acasă. Fiica lor a plecat, între timp, la studii în străinătate, sperând, însă, în adâncul sufletului că mama o va căuta.
... Ani a ajuns la destinaţie şi a început o altă viaţa. Unul dintre profesorii clinicii la care a fost trimisă de fostul ei coleg de facultate i-a explicat cu răbdare că se va vindeca, dacă va respecta întocmai tratamentul prescris de el. A acceptat, deşi rigurozitatea şi frustrările erau mari, iar citostaticele îi provocau mereu stări de rău. Dar, în ansamblu, starea de sănătate se îmbunătăţea vizibil.
... Acasă, Sergiu, convins că este văduv, şi-a adus amanta în casă şi, după o ceremonie de înmormântare a fostei soţii, a legiferat legătura extraconjugală. Visa însă noaptea că Ani, soţia sa, trăieşte şi-l întreabă de ce nu-şi îngrijeşte sănătatea? Un accident de circulaţie stupid îi curmă viaţa lui Sergiu la exact două săptămâni de la evenimente. Amanta plecă într-un concediu prelungit, evident pe bani adunaţi cu atâta greutate de cei doi.
Sigură pe ea, amanta cheltuia pe sine tot ce i se părea că i se cuvine. Nu se gândea niciodată la comportamentul ei, nici la fetiţa lui Sergiu, căreia nu-i spusese că tatăl ei a murit. Se gândea, în schimb, ce bărbat bine şi cu bani să agaţe.
Departe de ţară, Ani se însănătoşea văzând cu ochii, profesorul fiind încântat şi el de rezultatul tratamentului indus. A sunat acasă, dorind să-şi anunţe revenirea, însă nimeni nu răspundea. S-a urcat în avion şi a ajuns în cele din urmă acasă.
Lovitură de teatru
Cu bagajele alături, Ani se postă în faţa propriei locuinţe şi îşi încercă cheia. Nu se potrivea însă. Yala fusese schimbată. O vecină de palier ieşi şi se cruci când o văzu pe Ani, ştiind-o trecută în lumea celor drepţi, după cum afirmase soţul. Ani îi povesti despre tratament şi primi cheia apartamentului de la vecină, pe care amanta o lăsase pentru aierisirea camerelor şi îngrijirea plantelor, ea neştiind când se va întoarce. Intrând în casă Ani a rămas uluită, totul era schimbat, începând cu zugrăveala, mobila, perdelele, vazele şi bibelourile. Cel mai mult a durut-o că perdelele din dantelă şi cu broderie au fost înlocuite cu altele din plastic, folosite de obicei pentru birouri. Îşi sună imediat fetiţa, cu care nu pierdu-se legătura nici când era la tratament şi îi povesti toată tărăşenia. Nu voi veni în ţară până când situaţia nu se va reglementa în familia noastră - dacă mai este o familie - i-a spus fata mamei. "Prefer să-mi făuresc un viitor aici, în străinătate, alături de viitorul meu soţ şi, dacă vei voi, alături de tine mamă.
Anunţată de vecină, fosta amantă se grăbi să ajungă acasă. Când a văzut-o pe Ani în apartament, se învârti pe călcâie şi plecă ca o furtună. Nu avea chef să dea socoteală la nimeni.
Ani şi-a angajat un avocat pentru a intra în drepturile ei fireşti, alături de fiica sa, promisiunile acestuia dându-le siguranţa zilei de mâine. A găsit mormântul soţul ei, alături de unul aşa-zis al ei, şi ducea săptămânal flori şi aprindea lumânări pentru pomenire. În drum spre casă, rememora de fiecare dată, viaţa trăită alături de un om pe care l-a iubit şi a ţinut la el, dar care s-a dovedit a fi un escroc sentimental. Îşi dorea ca nimeni să nu mai treacă prin ce a trecut ea.
Şi-a găsit liniştea alături de familia fiicei, pe care a reuşit să o convingă să se reîntoarcă în ţară, încercând să uite povestea vieţii...



Comentarii
Nu există nici un comentariu.