Urcând Golgota suferinţei S-a născut la 6 luni, cu greutatea de 1.500 de grame, fără să fie resuscitat, n-a avut nici icter, dezvoltarea psihomotorie a fost normală şi la 4 luni după aceea a fost externat. Din iunie 1996 până în mai 1999, aniversările erau mereu prilej de bucurie pentru întreaga familie. În acea lună fatidică s-au declanşat suferinţele micuţului Csaba. S-a instalat o stare de somnolenţă continuă, au apărut vărsăturile din ce în ce mai dese, apoi circumferinţa craniului a început să crească peste limitele normalului. Speriaţi, părinţii s-au adresat medicilor, iar la Computerul Tomograf diagnosticul a căzut ca fulgerul - hidrocefalie internă. A fost internat la Spitalul de Urgenţă "D. Bagdasar" din Bucureşti, unde a fost operat de mai multe ori, iar în privinţa viitorului micuţului, medicii au fost sceptici. Externat în decembrie 1999, micuţul prezenta din nou simptomele iniţiale. În februarie 2000, părinţii l-au internat la Institutul Stiinţific Naţional de Neurochirurgie din Debreţin, unde copilul a fost supus unor noi intervenţii chirurgicale, numărul acestora adunate ajungând la 21. Şi, totuşi, copilul nu este rezolvat. Se speră că, o dată cu creşterea în greutate, şi starea sănătăţii sale să se îmbunătăţească. Nu este insă aşa? Se impune o nouă intervenţie chirurgicală Părinţii şi-au văndut tot ce au avut - casă, apartament, maşină, numai să prididească cu cheltuielelile. Impresionaţi de povestea lui Csaba, despre care am scris imediat ce tatăl său ne-a prezentat documentele medicale, oameni de bine au depus în contul deschis la Banca Ţiriac importante sume de bani, pensionari cu frica lui Dumnezeu au colectat sume mai modeste care i-au fost înmânate părintelui copilui. A venit însă vremea reevaluării neurochirurgicale periodice şi rezultatele n-au fost nici pe departe cele scontate, dimpotrivă, se impune o nouă intervenţie chirurgicală. Unde, oare, să se mai efectueze? O agenţie umanitară i-a sărit în ajutor familiei greu incercate şi le-a facilitat intrarea la o clinică universitară de pediatrie din Debreţin. Dar este nevoie de atâtea - documente, bani, transport, susţinere financiară etc? Din nou soarta i-a zâmbit, fie şi pentru puţină vreme familiei greu încercate - la Comisia de exprertiză medicală pentru persoanele cu handicap, dr. Ovidiu Pleşa, medic şef al respectivei comisii, a studiat documentaţia medicală a micuţului Csaba, prezentate de tatăl său, şi a reuşit să-i faciliteze acestuia subvenţionarea reală şi legală prevăzută de legea în vigoare. O altă persoană din lumea medicală, impresionată de situaţia copilului şi a familiei sale, i-a ajutat suportând cheltuielile de transport şi cazare pe durata intervenţiei chirurgicale de amploare care va fi efectuată în ţara vecină. Este vorba despre prof.dr. Aurel Babeş, directorul general executiv al Spitalului Clinic Judeţean Oradea. Alte probleme mai spinoase au apărut privind plecarea la operaţie, alte persoane de bine le-au sărit în ajutor? Şi, totuşi, tatăl este încă în situaţia în care nu crede că va reuşi să-şi salveze copilul, deşi sănătatea copilului este unicul scop pentru viaţa-i zbuciumată. Cei cărora li se adresează îl ascultă atenţi promiţându-i ajutorul sau acordându-i-l imediat. Săptămânile trec în zbor şi parcă cea care începe acum este dedicată operaţiei micuţului Csaba. Să-l susţinem cu gândul cel bun, să ne rugăm pentru reuşită şi pentru reîntoarcerea cu rezultate favorabile. Fiţi binecuvântaţi, oameni buni! Părintele copilului a trecut pe la redacţie şi ne-a rugat să transmitem întreaga mulţumire a familiei sale tuturor celor care au adăstat măcar o clipă asupra situaţiei zbuciumate în care se află, ajutându-I cu o vorbă bună, cu înţelegere, pecuniar sau medical. Mă voi ruga pentru sănătatea tuturor acelora care au zăbovit măcar o clipă asupra situaţiei noastre, ascultându-ne, povăţuindu-ne, ajutându-ne după posibilităţile fiecăruia, aprinzând astfel o nouă SPERANŢĂ SPRE ÎMPLINIREA VISULUI FAMILIEI NOASTRE. Fiţi binecuvântaţi oameni cu suflete mari. ? Vă vom ţine la curent cu evoluţia stării de sănătate a copilului atât de încercat de viaţă, din respect pentru atitudinea deosebită de care aţi dat dovadă faţă de un semen aflat in suferinţă?