"Trenul speranţei" nu mai opreşte în gara Velenţa...
În secolul XXI, o fetiţă de 13 ani şi mama sa locuiesc, de câţiva ani, într-o cămăruţă insalubră în halta triaj din gara Velenţa. Fără apă curentă, electricitate, toaletă sau încălzire, cele două membre ale familiei Lazău sunt nevoite să înfrunte zilnic soarta, care, din nefericire, nu a fost deloc generoasă cu ele.
La lumina lumânării
Aşa învaţă Ştefania Lazău, mezina familiei, care, în momentul de faţă, este înscrisă în clasa a VI-a la Liceul cu profil sportiv "Bihorul" din Oradea. Zilnic, după orele de curs, mama fetiţei îi aprinde acesteia lumânarea şi, preţ de câteva ore, Ştefania, sârguincioasă, îşi face temele pentru a doua zi. Când am poposit în "casa" familiei Lazău, am fost întâmpinaţi cu speranţă, căsuţa fiind aranjată în cele mai mici detalii. "Eu de mică am fost dată de către mama mea afară din locuinţă. Am locuit o perioadă la orfelinat, după care în diverse locuri, în chirie. Fetiţa trebuie să-şi facă temele la lumânare şi să se spele cu apă în lighean. Apa o aducem de pe unde putem. Încălzire avem doar de la soba improvizată. Aş vrea ca şi fetiţa mea să se bucure de anii copilăriei, de ceea ce au alţi copii. Poate se va găsi o soluţie şi pentru problema cu care ne confruntăm", a precizat Mihaela Lazău, mama fetiţei. Stând de vorbă cu Ştefania, am observat, pe lângă faptul că este un copil foarte ascultător, cu mult bun simţ, cântăreşte viaţa asemenea unui adult. "Ceea ce-mi doresc este să devin campioană la gimnastică ritmică. Chiar dacă aici, acasă, nu avem curent, eu oricum învăţ şi îmi fac temele. Poate într-o zi vom avea o locuinţă, lumină, apă", a mai spus Ştefania, fetiţa de 13 ani.
100 RON pentru supravieţuire
Atâta este venitul familiei Lazău. Banii provin din pensia de urmaş şi alocaţia de stat a fetiţei. Ocazional, Mihaela Lazău, capul familiei, lucrează la diverse persoane pentru a mai aduce un ban acasă. "Este foarte greu să creşti un copil cu o sută de lei pe lună. Nu ne prea descurcăm. Am beneficiat de ajutor social, însă mi s-a sistat de către Administraţia Socială Comunitară Oradea. Din 2004 am depus cerere pentru o locuinţă însă răspunsul a fost acelaşi, de fiecare dată:, nu sunt locuinţe. Mai mult, la o nouă solicitare mi s-a spus să urmăresc în presă perioada în care se vor putea depune cererile pentru locuinţe sociale. Mai mult, într-un răspuns dat de ASCO, mi s-a spus că mi se oferă repartiţie la căminul social Cominca din Oradea. Însă condiţiile de acolo nu sunt departe de cele de aici. Ce vor? Să schimb locuinţa asta pentru care nu plătesc nimic cu o alta asemănătoare, pentru care să mai şi plătesc? Fata trebuie să crească într-un cămin adecvat, nu într-o locuinţă necorespunzătoare", a conchis Mihaela Lăzău.
ASCO dă, nu bagă în traistă!
Contactat telefonic, directorul adjunct al Administraţiei Sociale Comunitare Oradea (ASCO), Laurenţiu Lazăr, ne-a precizat faptul că situaţia persistă din cauza mamei: "Până anul trecut, în august, a beneficiat de ajutor social de la ASCO. Pentru că nu a muncit în folosul comunităţii şi nu a adus la dosar un act prin care să ateste faptul că nu este aptă de muncă, i-a fost sistat ajutorul social. Totodată, a avut timp, până în noiembrie anul trecut, să aducă acel act şi nu a făcut-o, astfel că am încetat efectiv plata ajutorul social". Deşi situaţia acestei familii nu este necunoscută conducerii ASCO, reprezentanţii acestei instituţii nu au întocmit o nouă anchetă socială deoarece Mihaela Lazău nu a depus în anul în curs dosarul pentru acordarea vreunui ajutor. "Nu putem să ne deplasăm la toate cazurile sociale acasă. Dacă beneficiarul are nevoie de ceva, vine, face cerere, depune dosar şi ulterior se evaluează situaţia pe teren. Doar în cazul în care se găsesc minori implicaţi facem anchete din oficiu. Dar şi aşa, beneficiarul tot trebuie să se prezinte la ASCO", a mai spus interlocutorul.



Comentarii
Nu există nici un comentariu.