Sub povara grea a suferinţei, sau? nedreptatea din scaunul cu rotile
Privindu-l pe cel aflat în suferinţă, nu-i vine oricui să accepte că poate să ajungă, Doamne fereşte, într-o asemenea ipostază, imobilizat la pat, într-un cărucior cu rotile sau, în cel mai fericit caz, în două cârje. Din păcate, nu puţine sunt persoanele lovite de soartă. Cu ce sunt ei vinovaţi că poartă crucea grea a suferinţelor, unii chiar de la naştere? Că numărul lor s-a înmulţit peste poate, este un lucru pe care numai comisiile de expertiză îl pot justifica. Durerea şi suferinţa celor care se confruntă cu astfel de probleme nu sunt deloc luate în seamă de către guvernul aflat la putere. La ora actuală, există o mare discrepanţă între ceea ce se asigură traiului acestor suferinzi şi celor cu o viaţă normală. Cine şi-ar putea închipui că un om handicapat, la o vârstă de 40-50 de ani, de la oraş, fără alte venituri, poate trăi din 1.400.000 lei, ce i se oferă cu întârziere la plată de către Inspectoratul Teritorial de Stat pentru Handicapaţi. Asta, în condiţiile în care salariul cel mai mic pe economie este de peste 2.800.000 lei, iar nu puţini la număr se bucură de pensii mari, de peste 10.000.000 lei pe lună? Când preţurile cresc fără oprire, persoanei cu dizabilităţi în stare gravă nu-i ajung cei 1.400.000 lei nici pentru mâncare, dară-mi-te pentru îmbrăcăminte, lenjerie, medicamente, lucruri de strictă necesitate pentru igiena personală etc. Pe de altă parte, cei trecuţi de 18 ani, să nu uităm, participă la alegeri, dându-şi votul, în speranţa că aleşii doar-doar vor face şi pentru ei ceva bun. Fapt ce le conferă guvernanţilor o mai mare consideraţie în privinţa creşterii nivelului de trai, o indemnizaţie mai substanţială, nu de 1.400.000 lei, ca în prezent, ceea ce este cu totul insuficient unui om.



Comentarii
Nu există nici un comentariu.