Pe malul Crişului, în apropiere de Colegiul Naţional "Emanuil Gojdu", este cea mai mare staţie de sosire-plecare a transportatorilor de persoane din municipiul Oradea, din judeţ şi nu numai.

Toţi transportatorii plătesc la Primăria Oradea o taxă pentru locul folosit. În timpul săptămânii, aici este o mare afluenţă de persoane, unii vin, alţii aşteaptă să se reîntoarcă în localităţile din care provin. Pentru cei care aşteaptă este mai greu în zilele ploioase sau când soarele arde fără milă, pentru că nu este amenajat niciun refugiu şi nu există nicio bancă. Femei cu copii mici în braţe, bătrâni şi bolnavi aşteaptă autobuzul, stând jos pe borduri. Din păcate, nimeni nu ia nicio măsură pentru a le face acestor oameni mai uşoară aşteptarea, deşi edilii orădeni declară cu emfază că Oradea este un oraş european. În zona aşa-zisei staţii nu există niciun WC public, fiindcă cel care a existat la capul podului mare de peste Criş a fost înstrăinat de către Primărie unui particular, care l-a amenajat şi a deschis un magazin alimentar. Astfel, oamenii îşi fac nevoile fiziologice... pe malul Crişului, toţi de-a valma ca în epoca de piatră, în văzul tuturor.

Numai cei care ar trebui să vadă asemenea probleme nu văd, au orbul găinii, pesemne, fiindcă nepăsarea, lipsa de interes şi comoditatea îi împiedică să coboare în stradă şi să afle problemele reale cu care se confruntă cetăţenii de rând.