Consider că cinstit şi omeneşte ar fi ca aceste cadre didactice să fie invitate la sediul Inspectoratului Şcolar, unde să li se adreseze un cuvânt de mulţumire şi fireşti urări de sănătate. Acest eveniment cred că se putea suprapune chiar şi cu Ziua învăţătorului, care, şi în acest an, a trecut neobservată. Şi eu mă număr printre cadrele didactice care, după 45 de ani de activitate neîntreruptă în comuna natală, şi-au luat rămas bun de la şcoală, de la colegi şi de la elevii pe care i-au instruit şi educat, pentru a se bucura de un binemeritat "concediu nelimitat". De ce am fi meritat noi, cei din generaţia care s-a pensionat, de o mică atenţie din partea conducerii ISJ? Pentru că în activitatea noastră am participat la multiple şi deosebite activităţi de-a lungul anilor. În perioada aşa-zisei "epoci de aur", pe lângă că munceam şase zile pe săptămână, eram obligaţi să participăm la o multitudine de acţiuni extraşcolare. Şi mi-aş permite să le amintesc, pentru ca tinerii dascăli care ne iau locul să cunoască aceste realităţi. Deci, pe lângă că munceam la catedră toată săptămâna, în perioada campaniilor agricole eram obligaţi ca duminica să ieşim cu elevii la diferite munci ale câmpului. Tot duminica trebuia să organizăm diferite activităţi... pioniereşti. Ca să nu mai vorbesc de acţiunile de colectare a sticlelor şi borcanelor, a maculaturii, a fructelor de pădure, de creşterea viermilor de mătase etc. De două ori pe săptămână, seara, trebuia să participăm la activităţile culturale de la căminul cultural, unde se instruiau formaţii artistice cu care participam la festivalul "Cântarea României". La toate acestea se adaugă consiliile profesorale, învăţământul politico-ideologic, şedinţele de partid, care erau planificate fiecare în zile separate, o dată pe lună, dar seara, după terminarea cursurilor, care se ţineau şi dimineaţa, şi după-masa, şedinţe care, de multe ori, se întindeau până pe la ora 22.00 - 23.00. De asemenea, eram obligaţi să participăm la diferite acţiuni organizate de primării privind încheierea de contracte pentru porci, de colectare a produselor la fondul de stat. Desigur că toate aceste activităţi nu au influenţat activitatea didactică de predare-învăţare a elevilor.

Prin activitatea mea şi a colegilor mei, ne putem mândri cu faptul că foarte mulţi dintre elevii noştri au ajuns oameni de valoare, dar mai ales de omenie: cadre didactice, ingineri, medici, oameni de afaceri, muncitori cu înaltă calificare etc. Aceste realizări îmi dau o mare satisfacţie şi mulţumire sufletească. De aceea, sunt foarte bucuros, dar, în acelaşi timp, şi trist, foarte trist...
Mihai BONACI,
profesor pensionar