Într-o zonă intens circulată atât de către cetăţenii urbei, cât şi de reprezentanţii autorităţilor locale, peste 15 persoane de etnie romă îşi duc veacul în cinci colibe amenajate deasupra unor ţevi de căldură mizere.

De mai bine de 16 ani, de când au părăsit orfelinatul, familiile de romi sunt nevoite să-şi ducă traiul în diferite părţi ale oraşului, în ultima perioadă găsindu-şi adăpost lângă ţevile de căldură de pe strada W. Shakespeare (de lângă Stimin). În adăposturile ce nu par să fie mai mari de doi metri pătraţi, improvizate din câteva saltele rupte şi bucăţi de cartoane, care stau drept acoperiş, sunt nevoite să trăiască înconjurate de gunoaie mai multe suflete omeneşti. Cei care au cel mai mult de suferit sunt cei mici, pe care, pentru a-i feri de boli şi frig, părinţii îi abandonează prin spitale. Părinţii lor au încercat în mai multe rânduri să obţină o locuinţă, pentru a le oferi un trai decent, dar de fiecare dată au primit doar promisiuni din partea autorităţilor competente. "Am crescut la Casa de Copii din Beiuş până la 18 ani, după care am fost nevoiţi să ne mutăm în altă parte. De mai bine de zece ani trăim pe drumuri, pe unde apucăm, iarna stăm aici pe ţevile astea ca să ne mai încălzim cât de cât, iar vara ne mutăm în casa bandonată de pe malul Peţei din Calea Aradului", ne povestea cu lacrimi în ochi Veronika Szocs. În ceea ce priveşte dorinţa lor de a munci, aceasta există, dar, spre dezamăgirea lor, nimeni nu vrea să-i angajeze. Pe lângă faptul că sunt obligaţi să trăiască sub cerul liber, hrana constituie principala lor problemă, deoarece sunt nevoiţi să şi-o procure din gunoaie sau să trăiască din mila oamenilor. "Dacă am avea un acoperiş deasupra capului situaţia noastră s-ar îmbunătăţi semnificativ şi nu am mai fi nevoiţi să ne mutăm dintr-o parte în alta. Am depus în nenumărate rânduri acte la Asociaţia Social Comunitară Oradea (ASCO), ultima dată în septembrie 2007, dar până în momentul de faţă nu am primit niciun ajutor", povestea indignată încă o locatară a adăposturilor. Cu toate acestea, Adina Madar, director executiv al ASCO, declara contrariul: "Cazul persoanelor fără adăpost de pe strada Shakespeare este cunoscut atât de mine, cât şi de colegii mei şi ne-am deplasat de nenumărate ori la faţa locului, făcându-le diferite propuneri, însă de fiecare dată ne-am izbit de refuzul lor categoric. Vom mai încerca şi de această dată să găsim o soluţie convenabilă tuturor."