Pentru a trăi decent O familie de romi vrea să-şi trimită copiii la şcoală!
Pe strada Ogorului nr. 6 din Oradea, o familie compusă din 13 suflete locuieşte de 15 ani într-o casă care, din cauza neîntreţinerii corespunzătoare, a devenit un adăpost insalubru. Fără geamuri, cu ziduri gata oricând să se prăbuşească, fără apă curentă, casa nu reprezintă un spaţiu locativ corespunzător pentru treisprezece suflete care încearcă să trăiască de pe o zi pe alta. În ciuda faptului că, din exterior, aspectul locuinţei nu îndeamnă pe nimeni să-i treacă pragul, în interior, curăţenia este la ea acasă. Două cămăruţe, în care mobilierul este compus din câteva paturi, dulapuri şi o masă sunt toată averea familiei Roştaş. Cuvintele prin care membrii familiei Roştaş ar putea fi caracterizaţi sunt două: hărnicie şi curăţenie.
"Şi copiii noştri au dreptul să înveţe"
"De 15 ani locuim aici. Am venit aici din localitatea Vadul Crişului. Avem două cămăruţe, dar iarna nu putem folosi decât una, din cauza sobei. Stăm 13 persoane într-o cameră. Este foarte greu pentru noi, mai ales că, din cei treisprezece, 10 sunt copii. Încercăm pe cât putem să păstrăm curăţenia", a menţionat Codruţ Roştaş, unul dintre membrii familiei. În imobil locuiesc în fapt două familii, însă datorită gradului de rudenie, ei se consideră una singură. "Aici locuim două familii. Situaţia este în felul următor: suntem treisprezece membri din care 10 copiii, şapte sunt ai mei (n.r. Codruţ Roştaş) şi trei sunt ai fetei care locuieşte cu noi (Carolina Roştaş). A părăsit-o bărbatul şi am hotărât, pentru faptul că ne este rudă, să stea cu noi. Suntem înghesuiţi, dar nu-i putem arunca în stradă", a mai spus Codruţ, capul familiei. Familia Roştaş se descurcă cum poate. Nu au apă curentă, aragaz sau frigider. Se bucură de faptul că au o sobă veche şi că au curent electric. "Nu avem mare lucru aici. Apa o aducem de la fântână, iar mâncarea, pentru că nu avem aragaz sau frigider, ne-o încropim zilnic. Din ce avem. Numai să nu le fie copiilor foame", a mai precizat Codruţ. Copiii familiei Roştaş au vârste cuprinse între 3 ani şi 18 ani, însă doar unul, o fetiţă de opt ani, Georgeta Roştaş, este înscrisă în clasa I în cadrul Şcolii cu clasele I-IV "Ioan Slavici" din Oradea. Veniturile familiei sunt modeste. Alocaţia de stat, care însumează 24 RON, 300 RON, care reprezintă ajutorul social dat de Administraţia Socială Comunitară Oradea (ASCO), plus 150 RON, care reprezintă pensia de boală a capului familiei, Codruţ Roştaş. "Ştim că autorităţile ne oferă ajutor prin banii care ni-i dă în fiecare lună. Ne bucurăm pentru ei. Însă problema care ne doare pe noi o constituie faptul că ceilalţi nouă copii nu merg la şcoală. Nu avem cum să-i trimitem. Nu avem hăinuţe sau bani din ce să le cumpărăm rechizite şi ce le mai trebuie. Copiii vor să meargă la şcoală şi ne cer zilnic acest lucru, iar noi le spunem să aştepte. Nimeni de la ASCO sau din cadrul Protecţiei Copilului nu a venit să se intereseze de soarta acestor copii. Vor şi ei să înveţe, să converseze cu alţi copii, nu să stea acasă sau pe stradă. Dacă unul dintre copii poate să meargă la şcoală integrându-se în colectivitate, atunci consider că şi ceilalţi copii o pot face. Numai să fim ajutaţi. Ar trebui să vină cei de la ASCO sau Protecţia Copilului la noi, aici, să vadă cum locuim. Noi nu cerşim ca alţii, încercăm să ne integrăm în comunitate. Însă avem nevoie de ajutor. Îi punem pe copii pe primul plan şi după aceea pe noi. Să devină ei oameni învăţaţi, dacă noi nu am avut posibilităţi!", a conchis tatăl copiilor, Codruţ.
"Situaţia se va remedia"
În legătură cu situaţia acestor disperaţi, autorităţile locale, în speţă specialiştii Administraţiei Sociale Comunitare Oradea (ASCO), au precizat faptul că situaţia familiei în cauză va fi evaluată: "Nu mă pot pronunţa asupra acestei familii. Vom verifica dacă familia în cauză există în baza noastră de date, urmând ca, ulterior, specialişti din cadrul instituţiei să se deplaseze la faţa locului pentru a le evalua situaţia", a precizat Adina Madar, director executiv adjunct ASCO. În ceea ce priveşte opinia Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Bihor (DGASPC), Ciprian Novac, purtătorul de cuvânt, a menţionat faptul că "în astfel de cazuri, în primă fază, cei care intervin sunt autorităţile locale, ASCO, în cazul de faţă. Ei fac o evaluare a cazului, iau măsurile care se impun şi în cazul în care problema nu poate fi rezolvată de ei, ar trebui să fim sesizaţi pentru a vedea ce putem să facem noi în cazul copiilor", a precizat interlocutorul.
Autorităţile locale ar trebui să se gândească serios la problema familiei, nu de alta, dar nu vrem ca aceşti copiii să îngroaşe rândul cerşetorilor din urbe.



Comentarii
Nu există nici un comentariu.