Pe tramvaiul 2 din Oradea, cerşetorie cu silă şi cuvinte jignitoare la adresa călătorilor
A-ţi ajuta aproapele la necaz este o datorie creştinească, rămasă de la înaintaşi, transmisă de la o generaţie la alta. Dar când în faţa ochilor îţi apar, în mijloacele de transport în comun, cerşind milă cu de-a sila de la călători, indivizi fără defecte fizice, în toată puterea, nu e un păcat să nu le arunci bani în pălărie. Zilele trecute, de exemplu, mai precis în 28 iunie a.c., pe tramvaiul 2, se urcase un cetăţean de vârstă mijlocie, nici schilod, nici orb, care începu să cerşească. Învăţase o rugăciune din "repertoriul" cerşetorilor, care se termina cu: "Dacă nu-mi daţi, nici Domnul să nu vă dea!" O femeie mai în vârstă, pensionară, nu a ezitat să-i spună cerşetorului: "De unde, domnule, să-ţi dau, când şi eu am o pensie mică, din care în multe locuri trebuie să cheltuiesc şi să-mi drămuiesc mărunţişul pentru cele necesare vieţii?" Neavând succes, cerşetorul a coborât la prima staţie, murmurând cuvinte jignitoare. Gravitatea faptei cerşetorului respectiv este cu atât mai mare cu cât îşi purta de mână fetiţa, în vârstă de 8 ani, pe care astfel o învăţa să cerşească. În asemenea cazuri, organele de ordine publică ar trebui să intervină pentru a-i "întreba de sănătate" pe unii dintre cerşetorii prefăcuţi, care practică cu atâta nonşalanţă cea mai josnică "meserie", pătând onoarea neamului românesc. Din păcate, şi în Cimitirul Municipal, în momentele în care unii îşi conduc morţii pe ultimul drum, sunt indivizi care, de la cerşetorie, trec la vorbe şi fapte jignitoare, conturbând ceremoniile de înmormântare.



Comentarii
Nu există nici un comentariu.