Încă din secolul al XVIII-lea, Imperiul austro-ungar a avut grijă ca să se şteargă orice urmă a pământurilor luate de la românii asupriţi de către nobilii maghiari, parcelele de pământ, islazurile, văile, râurile şi vetrele satelor au fost inscripţionate în limba maghiară. Din anul 1877, se păstrează schiţe cadastrale întocmite de către ungurii care măsurau pământul luat de la ţăranii români, integrat în moşiile grofilor. De atunci au trecut aproape 200 de ani, iar specialiştii români în cadastru, plătiţi de către statul român, nu s-au gândit că aceste hărţi cadastrale, ce reflectă maghiarizarea până şi a pământului românesc, trebuie schimbate. În loc să rămână nişte piese de muzeu de tristă amintire, sunt folosite ca acte oficiale. Nici în cei 14 ani de la apariţia Legii 18/1991 a fondului funciar nu s-a dat importanţă înnoirii hărţilor cadastrale. Ele au fost doar multiplicate, dând posibilitatea să se folosească de ele şi cine nu trebuie. Aşa s-a ajuns că rudenii chiar şi de spiţa a şaptea a grofilor de pe timpuri să scotocească pe la Arhivele Naţionale ca să-şi revendice averi care nu li se cuvin. Unii caută, de exemplu, latifundiile deţinute de contele Tisza Pista. Cetăţenii de rând, pe bună dreptate, îşi pun întrebarea: cum pot admite autorităţile române ca hărţile ungureşti să fie acte oficiale în determinarea posesorilor pământurilor, când denumirile lor sunt în limba maghiară? Următorul exemplu este edificator: Valea Holodului figurează cu denumirea de Holod Patak. Comuna Sâmbăta se numeşte Szombatsag etc. Bine că nu vin ungurii să spună că sunt teritorii ce le apaţin. Aceste denumiri ar trebui şterse şi întocmite hărţi româneşti, dar se vede treaba că trebuie să răbdăm şi când suntem călcaţi pe bătătură. S-au perindat prefecţi, preşedinţi, responsabili cu aplicarea Legii fondului funciar, fără să-şi pună problema vreodată că hărţile cadastrale ungureşti nu sunt bătute în cuie. La Oficiul de Cadastru, au fost promovaţi în funcţii de conducere directori din rândul specialiştilor unguri: Budahazi, Andras, Csete etc., care s-au bucurat atunci că pe hărţile cadastrale ale pământului românesc străluceşte slova ungurească. Când se va ajunge la normalitate, încă nu se ştie, dar nu ar trebui să treacă încă un secol, fiindcă pe românii adevăraţi îi roade acest lucru. Rămânem doar cu speranţa că noul director recent instalat la Oficiul de Cadastru va analiza situaţia gândind româneşte. Ar fi şi cazul după atâţia ani...