Îngrozit că va ajunge din nou "sacul de box" al tatălui, un adevărat "campion" al luptelor de stradă, braşoveanul Laurenţiu I., în vârstă de 16 ani, a ajuns să se roage de procurorii de pe lângă Tribunalul Bihor să-l "ducă oriunde în ţară, dar numai la părinţi acasă, nu". Surprinzător, asistenta socială Daniela Maliţa, prezentă la Parchet pentru a reprezenta interesele minorului, şi-a declinat competenţa în favoarea Direcţiei de Protecţie a Drepturilor Copilului din Braşov, apărând cu înverşunare drepturile părinţilor şi punând categoric sub semnul îndoielii afirmaţiile minorului. Dacă povestea relatată de tânărul nostru interlocutor nu ne-a convins, într-o primă etapă, aceasta ne-a fost confirmată, ulterior. Timorat că va sfârşi iar în ringul de box amenajat în casa familiei sale din Braşov, tânărul a îndrăznit să ni se destăinuie în speranţa că părinţii lui nu vor mai fi niciodată "stăpânii" lui. "Nu mă bătea doar atunci când făceam vreau prostie şi când, poate, ar fi fost îndreptăţit să rupă coada lopeţii de mine. E un bătăuş de profesie şi nu mai vreu să fiu sacul lui de box", ne-a declarat Laurenţiu printre lacrimi, tremurând de teamă că, din clipă în clipă, tatăl va veni să-l ridice. Confesiunea sa a fost curmată brusc de către angajaţii DGPDC Bihor, care s-au grăbit să-l ia pe copil, motivând că e ora mesei. În acelaşi timp, la ieşire, ne aşteptau părinţii furioşi care nici pe departe nu se credeau responsabili de ceea ce a ajuns copilul lor, un delincvent. Dorind să aflăm mai multe informaţii despre acest caz, ne-am izbit de zidul birocraţiei, în spatele căreia se ascunde DGPDC Bihor. "Prudenţa" a urmărit-o pe şefa Centrului de primire a copilului de-a lungul întregii discuţii, refuzând să ne dea orice informaţie referitoare la minor, motivând că ancheta socială care este de competenţa celor din Braşov se află încă în desfăşurare. Deşi copilul este internat la Oradea de o lună şi a relatat cele întâmplate angajaţilor, cazul a fost ţinut sub tăcere, iar informaţia a ajuns la urechile organelor de anchetă doar în urma sesizării minorului. Rămân în acest caz multe semne de întrebare, dar dincolo de acest mister, se ascund cicatricile, mai mult sau mai puţin vizibile, ale deznădejdii de a nu fi iubit...