Belşug de sărăcie Deşi pare de necrezut, locuitorii plaiurilor mioritice se scaldă în bogăţie. Nu doar în cea sufletească, recunoscută chiar şi de cei mai aprigi duşmani, ci în abundenţa de sărăcie. O ţară bogată duce în spate o mână de politicieni prosperi şi un popor sufocat de grija zilei de azi, că la cea de mâine nici nu are curajul să se gândească. Conform raportului prezentat de Banca Mondială (BM), 29% din populaţia ţării se zbate în sărăcie. "Două treimi din familiile cu trei sau mai mulţi copii sunt sărace. Aceste familii constituie o adâncă pungă de sărăcie", susţin oficialii BM. Din păcate, românaşii consideră raportul drept o viziune optimistă, căci viaţa bate... statistica. Aproximativ jumătate din locuitorii chestionaţi afirmă că nu îşi pot cumpăra suficiente alimente, iar două treimi susţin că veniturile nu le acoperă cheltuielile curente. Deh, iarna nu-i ca vara, iar sărăcia generalizată este marea realizare a epocii postrevoluţionare! Experţii Băncii Mondiale au estimat că sărăcia se va reduce la jumătate în următorii patru ani, dacă estimata creştere anuală cu 5% a Produsului Intern Brut (PIB) se va concretiza. Dar la ce cote se ridică PIB-ul nostru? Dacă statistica nu ne păcăleşte prea mult, mai avem niţel şi atingem PIB-ul din 1989. Frumoasă performanţă! După aproape un deceniu şi jumătate, vom ajunge de unde am plecat! Ce ne poate aduce 2007? O aderare la Uniunea Europeană doar în cazul unei decizii politice, căci de îndeplinit condiţiile... Conform raportului Comisiei Europene pentru România, PIB-ul nostru pe cap de locuitor, calculat pe baza parităţii puterii de cumpărare, reprezintă 25% din media UE. Ceea ce nu înseamnă că nu visăm la cai verzi pe pereţii UE. C-aşa-i românul, mic la leafă, dar mare în planuri!