Copiii defavorizaţi din punct de vedere social, ai căror părinţi sunt decedaţi, decăzuţi din drepturile părinteşti sau puşi sub interdicţie, au şansa de a se dezvolta normal, beneficiind de protecţie specială şi supraveghere specializată în familiile competente şi dornice de a le schimba viaţa şi de a-i integra în societate.

O alternativă pentru copiii mai puţin norocoşi
Deşi viaţa i-a privat de multe lucruri frumoase şi nu au avut parte de o familie tradiţională, aceşti copii au posibilităţi egale de dezvoltare şi integrare în societate. În primul rând, lipsa de ajutor şi neputinţa sunt principalele cauze pentru care este nevoie de o măsură de protecţie specială. Conform raportului elaborat de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Bihor (DGASPC), în cursul anului 2008, numărul total al cazurilor de copii daţi în plasament familial s-a ridicat la 622. Măsurile de protecţie specială a copilului sunt: plasamentul, plasamentul în regim de urgenţă şi supravegherea specializată. De acestea beneficiază copilul ai cărui părinţi sunt decedaţi, necunoscuţi, decăzuţi din exerciţiul drepturilor părinteşti sau cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părinteşti, declaraţi judecătoreşte morţi, dispăruţi sau când nu a putut fi instituită tutela. În aceeaşi categorie se înscrie şi copilul care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija părinţilor din motive neimputabile acestora, copilul abuzat sau neglijat, copilul găsit sau copilul abandonat de către mamă în unităţi sanitare, copilul care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi care nu răspunde penal. Plasamentul copilului constituie o măsură de protecţie specială, având caracter temporar, care poate fi dispusă, după caz, la o persoană sau familie, un asistent maternal, un serviciu de tip rezidenţial şi licenţiat în condiţiile legii. Persoana sau familia care primeşte un copil în plasament trebuie să aibă domiciliul în România şi să fie evaluată de către DGASPC cu privire la garanţiile morale şi condiţiile materiale pe care trebuie să le îndeplinească în acest sens.

Nu oricine poate deveni părinte "adoptiv"
Primul pas îl constituie înregistrarea cererii la Serviciul Social de Asistenţă Socială pentru instituirea unei măsuri de protecţie specială. În următoarea etapă se întocmeşte documentaţia necesară de către autorităţile locale care constă într-o anchetă socială şi un plan de servicii. Pe baza documentaţiei, şi dacă se impune luarea unei măsuri de protecţie socială, specialiştii DGASPC Bihor se deplasează la domiciliul familiei de plasament, unde se efectuează evaluarea garanţiilor morale şi a condiţiilor materiale pe care trebuie să le îndeplinească. După plasarea copiilor în familii, specialiştii DGASPC Bihor reevaluează condiţiile familiei de plasament la trei luni. "Instanţa judecătorească analizează motivele care au stat la baza măsurii adoptate de către Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului şi se va pronunţa, după caz, cu privire la menţinerea plasamentului în regim de urgenţă sau înlocuirea acestuia cu măsura plasamentului, instituirea tutelei ori cu privire la reintegrarea copilului în familia sa naturală", a precizat Ştefan Goţia, purtătorul de cuvânt al DGASPC.