Adopţia în România funcţionează după un sistem departe de a aduce beneficii atât minorilor din centrele de plasamant, cât şi familiilor care doresc să adopte unul din cei aproximativ 25.000 de copii fără părinţi. Numărul familiilor care doresc să adopte un copil a ajuns în România dublu faţă de cel al minorilor ce pot fi adoptaţi, asta deoarece în tara noastră încă se merge după principiul „a-i găsi copilului o familie, nu familiei un copil".

Conform statisticilor DGASPC Bihor, dintr-un total de 1.690 de copii aflaţi în sistem, anul trecut au fost adoptaţi 37 de copii, au fost declaraţi adoptabili 39 de minori, iar 45 de familii au atestat în vederea adopţiei. Legea spune că adopţia este operaţiunea juridică prin care se creează legătura de filiaţie între adoptator şi adoptat, precum şi legături de rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului. Adopţia se realizează după nişte principii clar stabilite. Dintre acestea exemplificăm: principiul interesului superior al copilului, principiul creşterii şi educării copilului într-un mediu familial, principiul continuităţii în educarea copilului, ţinându-se seama de originea sa etnică, culturală şi lingvistică, principiul informării copilului şi luării în considerare a opiniei acestuia în raport cu vârsta şi gradul său de maturitate. Statul se face obligat să-i găsească o familie copilului şi nu viceversa, motiv pentru care autorităţile încearcă în primele etape reintegrarea copilului în familia naturală, care l-a abandonat, iar apoi la celalte rude identificate până la gradul al patrulea. Numai în condiţiile în care familia biologică nu doreşte să crească acel copil, el poate fi dat spre adopţie. „Pe tot parcursul procedurii de adopţie, direcţia în a cărei rază teritorială domiciliază copilul este obligată să ofere acestuia informaţii şi explicaţii clare, potrivit vârstei şi gradului său de maturitate, referitoare la durata, etapele şi efectele adopţiei, precum şi informaţii despre adoptator, familia adoptatoare şi rudele acestora. Adopţia se încheie numai dacă este în interesul superior al copilului", spune Ştefan Goţia, purtător de cuvânt al DGASPC Bihor. Pot adopta numai persoanele care au capacitate deplină de exerciţiu şi care sunt cu cel puţin 18 ani mai în vârsta decât cel pe care doresc să îl adopte.

Atestarea familiei adoptatoare

Evaluarea garanţiilor morale şi a condiţiilor materiale ale adoptatorului se face, pe baza solicitării lor, de către direcţia de la domiciliul acestora şi trebuie sa aibă în vedere personalitatea, starea sănătăţii şi situaţia economică a familiei adoptatoare, viaţa familială, condiţiile de locuit, aptitudinea de educare a unui copil, motivele pentru care familia doreşte să adopte, apoi pe baza rezultatelor evaluării, direcţia decide, în termen de 60 de zile de la data depunerii cererii de evaluare de către familie, dacă aceasta sau aceştia sunt sau nu apţi să adopte. „Atestatul este valabil pentru o perioadă de un an şi poate fi prelungit anual, respectându-se aceleaşi condiţii, însă în cazul unui rezultat nefavorabil al evaluării, adoptatorul are dreptul să solicite Direcţiei, în termen de 30 de zile de la comunicarea rezultatului, reevaluarea", a menţionat Ştefan Goţia.

Încuviinţarea adopţiei

Adopţia nu poate fi încuviinţată de către instanţa judecătorească decât după ce copilul a fost încredinţat pentru o perioada de 90 de zile persoanei sau familiei care doreşte să-l adopte, astfel încât instanţa să poată aprecia, în mod raţional, asupra relaţiilor de familie care s-ar stabili dacă adopţia ar fi încuviinţată. Pe durata încredinţării copilului în vederea adoptiei, domiciliul acestuia se află la persoana sau familia căreia i-a fost încredinţat. În perioada încredinţării copilului în vederea adopţiei, Direcţia de la domiciliul familiei adoptatoare urmăreşte evoluţia copilului şi a relaţiilor dintre acesta şi familia căreia i-a fost încredinţat, întocmind în acest sens rapoarte bilunare. „La sfârşitul perioadei de încredinţare în vederea adopţiei, Direcţia întocmeşte un raport final referitor la evoluţia relaţiilor dintre copil şi adoptatori, pe care îl comunică instanţei competente în vederea soluţionarii cererii de încuviinţare a adopţiei", mărturiseşte Ştefan Goţia. Dacă se constată neadaptarea copilului cu familia sau existenţa oricăror alte motive de natură să împiedice finalizarea procedurii de adopţie, Direcţia sesizează de îndată instanţa judecatorească, în vederea revocării sau, după caz, prelungirii măsurii încredinţării. Încuviinţarea adoptiei este de competenţa instanţelor judecătoreşti, cererea de încuviintare a adopţiei putând fi introdusă direct de către adoptator. „La nivelul judeţului Bihor, procedurile de adopţie durează în jur de 8-9 luni. Spre exemplu, la alte Direcţii din ţară, am înţeles că perioada în care se realizează toţi paşii trece de un an, un an şi jumătate", a adăugat purtătorul de cuvânt al DGASPC Bihor.