O decizie recentă a Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ) ar putea modifica semnificativ modul în care sunt soluționate litigiile privind pensiile. Instanța supremă a stabilit că judecătorii pot verifica, în procesele de contestare a deciziilor de pensionare, și aspecte care nu sunt menționate explicit în deciziile emise de casele de pensii.

Hotărârea vine să clarifice o problemă juridică apărută frecvent în practică: sunt instanțele obligate să analizeze strict motivele din decizia administrativă contestată sau pot lua în considerare și alte argumente apărute ulterior în proces? Răspunsul dat de ÎCCJ este clar: analiza nu se limitează la motivele consemnate în actul administrativ, ci poate cuprinde toate elementele relevante pentru stabilirea corectă a drepturilor de pensie.

 

O decizie cu impact major

Problema a fost ridicată într-un litigiu în care un pensionar solicitase recalcularea pensiei, invocând adeverințe care ar fi demonstrat că a lucrat în condiții speciale de muncă. Casa de pensii respinsese inițial cererea, considerând că nu există temei legal pentru recalculare.

Ulterior, în timpul procesului, instituția a invocat un alt motiv: documentele prezentate nu ar fi respectat cerințele legale de formă. Situația a ridicat o întrebare esențială pentru practica judiciară: poate instanța să analizeze aceste motive suplimentare sau trebuie să se limiteze strict la cele din decizia administrativă?

Prin decizia sa, ÎCCJ a stabilit că judecătorii au dreptul să examineze toate elementele relevante pentru stabilirea drepturilor de pensie, chiar dacă acestea nu apar în decizia inițială a casei de pensii.

Sesizarea a fost formulată de Curtea de Apel Suceava, dosarul fiind încă pe rolul instanței, cu un nou termen de judecata pe 2 iunie, conform informațiilor furnizate pe portalul instanțelor de judecată.

 

Decizii greșite în cascadă

Decizia instanței supreme deschide însă o dezbatere mai amplă. În practică, litigiile privind pensiile presupun adesea verificarea unor documente complexe: adeverințe de vechime, sporuri salariale, condiții speciale de muncă sau perioade de cotizare nevalorificate.

În aceste condiții, judecătorii nu mai fac doar un control formal al legalității deciziilor administrative, ci ajung să analizeze în detaliu datele care stau la baza calculului pensiei. Astfel, instanțele riscă să fie transformate, în mod indirect, în adevărate birouri de recalculare a pensiilor.

Fenomenul reflectă și o problemă structurală a sistemului: numeroase decizii ale caselor de pensii sunt contestate, iar multe dintre acestea ajung să fie corectate în instanță.

 

Un semnal pentru administrație

Decizia ÎCCJ are meritul de a asigura o practică unitară în instanțe și de a proteja dreptul pensionarilor la o analiză completă a situației lor. În același timp, hotărârea transmite și un semnal clar către administrația publică: deciziile privind pensiile trebuie fundamentate temeinic încă din faza administrativă.

În lipsa unor verificări riguroase la nivelul caselor de pensii, instanțele riscă să devină locul în care se face, de fapt, recalcularea drepturilor de pensie, cu costuri suplimentare pentru sistemul judiciar și cu procese care pot dura ani de zile.

Potrivit ultimelor date prezentate în presa centrală, Casa Națională de Pensii Publice a ajuns la peste 20.000 de procese cu pensionarii, de la intrarea în vigoare a Legii nr. 360/2023, la 1 septembrie 2024. Cifra nu este doar impresionantă, este alarmantă și arată că instituția care ar trebui să administreze corect drepturile celor care au contribuit zeci de ani la sistem a devenit, în realitate, adversarul lor direct.

Fenomenul se vede clar și la nivel local. În județul Bihor, anul trecut au fost depuse 7.875 de cereri de recalculare a pensiilor. Dintre acestea, 3.720 au fost admise, 30 respinse, iar 4.125 au rămas în curs de soluționare (peste jumătate dintre ei... așteaptă!). În paralel, Casa Județeană de Pensii Bihor este implicată în 2.287 de procese cu pensionarii.

 

Cine răspunde?

În acest context apare întrebarea esențială, pe care sistemul pare să o evite: cine răspunde pentru aceste abuzuri administrative? Pentru că fiecare proces pierdut de casele de pensii înseamnă:

  • cheltuieli de judecată plătite din bani publici;
  • întârzieri în plata unor drepturi legale;
  • stres și costuri pentru pensionari.

În mod normal, responsabilitatea nu ar trebui să rămână abstractă. Directorii caselor județene de pensii, dar și conducerea Casei Naționale de Pensii Publice ar trebui să răspundă atât personal cât și în solidar cu instituția pe care o reprezintă  pentru prejudiciile cauzate persoanelor ale căror drepturi au fost încălcate, răspunderea fiind administrativa, civilă sau penală, după caz. Aceste prejudicii cumulate se pot ridica la sume foarte mari, poate chiar milioane de lei.

Atât timp cât deciziile greșite nu au consecințe pentru cei care le iau, sistemul nu are niciun motiv să se corecteze.

             Casa de Pensii Bihor, condusă în prezent de dl. director executiv, Laurențiu Țenț, asigură, în teritoriu, aplicarea unitară a legislației din domeniul pensiilor și asigurărilor sociale, precum şi realizarea sarcinilor și atribuțiilor ce decurg din aplicarea prevederilor Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Persoanele din județ care sunt prejudiciate prin nesoluționarea cererilor ori respingerea nelegală a acestora pot face toate demersurile legale pentru apărarea drepturile lor. Ei se pot îndrepta atât împotriva instuției, cât și a reprezentantului legal al acesteia pentru antrenarea, în condițiile legii a răspunderii administrative, civile și penale.