În satul Rontău, De o jumătate de secol se bate fierul cât e cald
Meseria de fierar este o îndeletnicire practicată din cele mai vechi timpuri, specifică mediului rural, bazată pe muncă manuală calificată, dovedindu-se o necesitate în fiecare localitate unde sunt gospodari. În satul Rontău, comuna Sânmartin, este una dintre cele mai vechi îndeletniciri practicate. Un singur om mai este preocupat de trăinicia în timp a acestei meserii: Dumitru Cuc, care a desluşit tainele fierului la vârsta de 12 ani, fiind îndrumat îndeaproape de tatăl lui.
În cei 50 de ani de când modelează fierul călit în foc, s-a perfecţionat, participând la diferite cursuri. Chiar dacă, în curând, va trece pragul de 70 de ani, încă mai are putere să lovească cu barosul şi spune că nu se va lăsa de meserie prea curând. „Încă mai pot să lucrez. Un singur ajutor am aici la atelier, pe unul din băieţii mei, Dorinel. Când nu voi mai putea face faţă bătrâneţii el se va ocupa de tot”, a precizat Dumitru. Preocupat de lucrul bine făcut şi la timp în folosul cetăţenilor, Dumitru Cuc este cunoscut în toate satele din jur şi ca urmare oamenii vin la el cu plăcere să le repare căruţele şi anumite unelte. Cei mai mulţi, însă, vin la fierar, să le potcovească caii. Chiar dacă nu este o meserie uşoară, totul este făcut de către Dumitru cu dăruire. „Îmi place ceea ce fac. În urmă cu 50 -60 de ani totul era diferit. În satul unde m-am născut eu, Betfia, cu mare greutate făceai vreo meserie, mai ales cea de fierar. Acum, însă, e altfel. Lumea a evoluat şi pot să spun că a fi fierar nu e greu, dar nici uşor. Trebuie să ştii ce să faci şi totodată să o faci cu drag. Eu nu m-am născut într-o familie înstărită, însă, prin ceea ce am învăţat am devenit un adevărat gospodar. Pentru mine munca este o condiţie a fericirii”, ne-a mărturisit Dumitru. Aşa şi-a câştigat fierarul Cuc un prestigiu binemeritat, lucrând operativ, cu calitate şi la tarife foarte mici. „Eu mă aprovizionez cu materialele necesare din locurile unde sunt de calitate. Plata pentru ceea ce fac consider că este rezonabilă. Circa 600 de mii lei vechi pe cal. Depinde ce trebuie să îi fac”, a menţionat interlocutorul. Atelierul de fierărie din satul Rontău este situat într-o clădire din incinta fostului CAP. În pofida fostelor comisii de lichidare ce s-au organizat după Revoluţia din decembrie 1989, care au lichidat CAP - ul, fierarul Cuc nu s-a mutat, a rămas neclintit, hotărât să-şi continue meseria de fierar în folosul obştii săteşti. Este convins de faptul că şi în Uniunea Europeană meseria de fierar este de strictă necesitate pentru agricultor. Cu toate acestea, pe plan judeţean, deşi la sate avem o mulţime de tineri cu aptitudini pentru arta nobilă de modelare a fierului cald, atelierele de fierărie sunt puţine. Poate că, puţină implicare din partea anumitor instituţii şi în acest domeniu nu ar strica. „Eu unul consider că nu numai cei care şi-au însuşit anumite meserii au obligaţia să le transmită mai departe. Şi unele instituţii ar putea să promoveze anumite meserii, poate chiar să organizeze cursuri de perfecţionare în acest sens. Mai ales în domeniul fierăritului. Altfel, atelierele de fierărie de prin localităţile bihorene sunt sortite dispariţiei din topul ocupaţiilor meşteşugăreşti şi e păcat”, a mai adăugat Dumitru la finalul discuţiei.



Comentarii
Nu există nici un comentariu.