În condiţiile climaterice de la noi, consumul verzei în stare proaspătă este asigurat doar câteva luni pe an. Pentru acest motiv, oamenii, din cele mai vechi timpuri, au căutat diferite metode de conservare a verzei, pentru a putea fi păstrată timp mai îndelungat, în vederea consumării în sezonul rece.


Locuitorii din comuna Borş, de pildă, realizează venituri substanţiale din valorificarea pe piaţă a verzei murate în saramură. Nu sunt puţini cei care trec prin Piaţa Cetate şi se opresc lângă butoaiele cu varză murată unde precupeţele din Borş vând capăţâni de varză murată pentru sarmale, varză feliată mărunt şi suc de varză la litru. Pentru noi, spunea zilele trecute una dintre vânzătoarele din Borş, Laszlo Eva, valorificarea verzei prelucrate prin metode tradiţionale moştenite de la bătrâni, presată în deji de lemn, cu sare, unde se adaugă cimbru, feliuţe de hrean, frunze de vişin, de ţelină, foi de dafin etc., este cea mai avantajoasă metodă să ne scoatem cheltuielile după truda de un an, dar şi consumatorii să fie mulţumiţi. Un kilogram de varză proaspătă se vinde pe piaţă cu 1-1,2 lei, iar un kg de varză murată cu 4 lei plus zeama de varză mult căutată şi folosită în tratarea unor afecţiuni. Pentru a scoate sărăcia din casele lor, ţăranii din Borş practică de mult această îndeletnicire, iar bucătăreselor satului li s-a dus faima şi în prepararea delicatelor sarmale învelite în frunze de varză murată, dar şi de harnice legumicultoare. Deşi 2007 a fost un an secetos, oamenii de prin partea locului au făcut tot ce le-a stat în putinţă pentru a salva culturile de varză, deoarece sunt o sursă sigură de venituri. Iar la noi, la români, la fiecare ospăţ, nuntă, chermeză, masă festivă apetisantele sărmăluţe nu lipsesc de pe masă. Autorităţile locale ar putea chiar să se gândească la un festival al sarmalelor, care să se transforme într-o inedită tradiţie.