În Cimitirul Municipal, „Duhuri” necurate schimbă locurile de veci pe sprânceană
Afirmaţia de mai sus este spicuită din tristele declaraţii verbale privind distribuirea locurilor de veci în Cimitirul Municipal. Încă nu a dispărut mentalitatea de funcţionar public de pricopseală nici măcar în cazul când bătrânii se pregătesc pentru ultimul drum ca să-şi găsească odihna de veci în locul plătit din bruma de pensie.
Este tristă în acest sens relatarea d-nei L.R., din Oradea, în vârstă de 73 de ani, care nu-şi găseşte locul de veci plătit în urmă cu patru ani. Posedă acte în regulă ce atestă că în data de 18.06.2003 s-a dus la biroul Administraţiei Cimitirului şi a plătit contravaloarea unui loc de veci de 7,8 mp - 5.950.000 lei vechi, ea fiind prima persoană care a cumpărat locul în parcela 54. Când s-a început parcelarea, locul i-a fost distribuit de către administratorul cimitirului, l măsurat şi marcat cu ţăruşi. Cu multă încredere că măcar în cimitir nu se minte, a şi întocmit un contract de lucrare pentru cruce şi soclu, simple, din beton, după buzunar. Executarea lucrării s-a tot amânat. La data de 2 septembrie 2004, când a făcut rost de bani dintr-o pensie amărâtă, nu a mai găsit locul marcat, aşa cum se află în schiţa iniţial întocmită de Administraţia Cimitirului, acesta fiind mutat pe aleea dinspre Cartierul Nufărul, având şi suprafaţa diminuată, în loc de 7,8 mp doar 7 mp, deaorece locul iniţial a fost redistribuit altei persoane pe sprânceană, de către funcţionarii de la birou.
Cu jalba la conducerea RAPAS şi retur: corb la corb nu-şi scoate ochii
Necăjită şi nedumerită de cele întâmplate, interlocutoarea noastră relatează, cu durere în suflet, că a căutat ajutor pentru soluţionarea problemei, dar zadarnic. Domnul Molnar, director adjunct RAPAS, a trimis-o înapoi la Administraţia Cimitirului. Concluzia? O spune proverbul: "Corb la corb nu-şi scoate ochii". Ajungând, din nou, la administrator cu rugămintea de a i se face dreptate, dânsul nici nu a vrut să o asculte. Acesta nici măcar nu s-a deplasat la faţa locului, a trimis o altă persoană care s-a spălat şi aceasta pe mâini, spunând că rămâne cum a zis şeful. Situaţia femeii a rămas încă nerezolvată. Ne întrebăm: oare chiar aşa să fim noi, creştinii, sau goana după pricopseală ne fac vraişte gândirea, chiar şi atunci când este vorba despre locurile de veci?



Comentarii
Nu există nici un comentariu.