În această iarnă, costurile agentului termic "stagnează"...
Praf în ochii consumatorilor:
Conform statisticilor întocmite la finele anului trecut, un român din cinci s-a debranşat în ultimul an de la reţelele centralizate de furnizare a energiei termice. Dacă în iarna trecută, în toată ţara, aproape aproape 2,6 milioane de locuinţe erau încălzite cu ajutorul societăţilor de termoficare, numărul lor a scăzut, până în toamna anului trecut, cu peste o jumătate de milion. Parte dintre cei care au optat pentru soluţia debranşării şi-au instalat centrale termice proprii, de apartament sau de scară. Şi în Oradea există un număr mare de debranşaţi, în toamnă - din informaţiile obţinute la acea vreme - existând câteva mii de debranşări parţiale sau totale. Lipsiţi de bani şi în imposibilitatea de a face faţă plăţilor, cei debranşaţi au preferat să consume energie electrică punând în funcţiune încălzitoare, suflante, reşouri, ca să nu mai vorbim despre aragaze cu flacăra aprinsă, totul în speranţa că, la finele iernii, vor rămâne, dacă nu cu ceva bani prin buzunare, măcar în casele lor... Este sigur că facturile sunt uriaşe, plata lor presupunând eforturi aşijderea. Să vedem împreună constatările inspectorilor OJPC care au efectuat zilele trecute, aşa cum aţi aflat, o verificare atât a modului în care consumatorii beneficiază de agent termic, cât şi a unei situaţii comparative cu iarna lui 2002 în ceea ce priveşte banii scoşi din buzunare...
Mai puţin, uneori, poate fi şi... mai mult!
Din această situaţie reiese că, dacă în decembrie 2002, valoarea medie a facturii în cazul unui apartament cu o cameră ocupat de o singură persoană a fost de 574.433, în 2003 factura a cunoscut o diminuare, ajungând la 472.838 lei. Pentru un apartament cu două camere cu două persoane "la bord" - în 2002 s-a plătit în medie 853.814 lei, în timp ce în 2003 - 687.150 lei; 3 camere cu 3 persoane - 1.122.385 lei în 2002, 803.284 - în 2004. În fine, la patru camere ocupate de patru persoane, plata căldurii a fost în 2002 în sumă medie de 1.417.359, în timp ce în 2003 - 976.111 lei, în acest ultim caz, spre exemplu, reuşindu-se o economie de 31,1 %. Nici într-un caz nu s-a realizat această economie ca urmare a scăderii preţului/Gcal, ci a cantităţii medii de căldură furnizată. Concret, în cazul apartamentului cu 1 cameră şi 1 persoană, cantitatea medie de căldură de care a beneficiat consumatorul a scăzut de la 0,718 la 0,591, la două camere - de la 1,066 la 0, 858, la trei camere cu trei persoane - de la 1,402 la 1,004 şi, în fine, în cazul unui apartament cu patru persoane - de la 1,771 la 1,220 cantitate medie de căldură (Gcal). Pe scurt, aşa se explică de ce, teoretic cel puţin, plătim cu câteva sute de mii lei mai puţin. Există şi un alt aspect, legat de această dată de cele 20 de grade C, (plus/minus 2) bază de pornire pentru gradele minime de confort pe perioada sezonului cu temperaturi scăzute. Să nu uităm că, graţie unor eforturi cât se poate de serioase, mulţi consumatori au procedat la schimbarea tocăriilor de la uşi, mulţi cheltuind milioane serioase pentru renumitele geamuri termopan a căror montare asigură două, poate chiar trei grade de căldură în plus în case.
Cel ce nu are bani - plăteşte... în plus!
Ce vrem să spunem cu cele de mai sus? Nimic mai simplu: cei ce şi-au montat repartititoare de căldură, care şi-au înlocuit tocăria din lemn cu una termopan, plătesc mai puţin pentru că nu mai primesc atâta cantitate medie de căldură ca în iarna trecută, şi au 20 de grade în case (sau peste) pentru că au reuşit să asigure o bună izolaţie. Din păcate, într-o astfel de situaţie "măgăoaia", cum se spune, cade în cârca acelora care nu au reuşit nici una, nici alta. Este cert că într-un bloc de locuinţe cu 20 de apartamente, în care 18 consumatori au repartitoare, dar 2 - nu, aceştia din urmă mai mult, inclusiv binecunoscutele pierderi de pe reţea (pe care, sincer vorbind, ne vine greu să credem că o suportă furnizorul!). De altfel, chiar organul de control conchide că "Există situaţii în care valoarea facturilor emise în anul 2003 sunt mai mari decât în anul 2002. Una din cauze este că, spre exemplu, în municipiul Oradea, în cazul unei asociaţii de locatari în care s-a realizat contorizarea în cursul anului 2003, a 80 % - 90 % din locuinţe, sau au fost aplicate repartitoare de căldură, s-a constatat o creştere a valorii facturilor la cele necontorizate".
Pe scurt, nu e cazul să ne bucurăm că scăpăm mai ieftin în această iarnă, pentru că în realitate primim (în medie) mai puţină căldură. Şi asta în condiţiile în care facturile sunt prea mari pentru posibilităţile noastre financiare. Şi atunci ne întrebăm: unde se duc banii de pe munca noastră? Răspunsul îl daţi tot dvs.



Comentarii
Nu există nici un comentariu.