Pentru persoanele fără adăpost din municipiul Oradea toamna înseamnă începutul unei perioade groaznice, temperaturile încep să scadă, iar locuitul sub cerul liber devine practic imposibil. Oamenii loviţi de soartă, care din varii motive nu au un adăpost sunt nevoiţi, din păcate, să îndure frigul care a început deja să se instaleze.

În cursul zilei se perindă prin tot oraşul, ocupându-şi timpul cu tot felul de îndeletniciri, de la cotrobăitul prin tomberoane, până la cerşit. Din nefericire, sunt persoane care aveau odată o viaţă, familie şi o slujbă, însă destinul i-a privat de tot ce era mai bun în viaţa lor. Majoritatea sunt veniţi din alte localităţi, ajungând să-şi facă veacul în locurile cele mai inumane din oraş, unul dintre acestea fiind chiar în spatele Ştrandului Ioşia Nord. Despre existenţa cuplului care locuieşte acolo printre bălării, gunoaie şi câini, am aflat cu câteva săptămâni în urmă, când întâmplător i-am observat în timp ce dădeau foc unui morman de gunoi. Am încercat să le aflăm povestea şi motivele pentru au ajuns să locuiască sub cerul liber. Iniţial păreau reticenţi şi chiar au ameninţat că vor sparge aparatul foto, însă s-au înmuiat când ne-am arâtat interesaţi de rezolvarea problemei lor. Acestea sunt persoanele care au uitat practic cum e să dormi într-un pat moale sau să mănânci o supă caldă.

Murdari şi sărăcăcios îmbrăcaţi

În timp ce scormoneau cu băţul în foc au început să se destăinue, relatându-ne despre traiul pe care l-au dus de când au ajuns pe străzi. Fumul înecăcios care se ridica deasupra noastră era insuportabil, însă pentru cei doi părea ceva normal. Bărbatul nu a dorit să ne spună numele, însă ne-a mărturisit că locuieşte pe străzi de 3 ani, de când a vândut casa pe care o avea în Suplacu de Tinca. Se pare că banii de pe casă au trecut repede, a urmat apoi despărţirea de soţia sa şi s-a trezit în stradă. Concubina acestuia, de numai 20 de ani, e veterană în locuitul pe străzi. La o vârstă fragedă a fugit de la mama sa cu gândul că alături de tată îi va fi mai bine. Din păcate, lucrurile nu s-au întâmplat aşa cum a plănuit, deoarece în momentul de faţă amândoi locuiesc sub cerul liber. Ea s-a aciuat în spatele ştrandului, alături de concubin, deoarece locul e cunoscut pentru apa termală ce încălzeşte zona şi în timpul iernii este locul lor preferat, unde dorm pe ţevile de încălzire. Ne-au povestit că de multe ori au fost ridicaţi de jandarmi şi plasaţi în centre pentru persoane fără adăpost, însă nu pot să stea mai mult de o zi. "La centre nu mai mergem niciodată şi dacă ştiu că nu am ce să mănănc. Acolo e foarte rău, pentru că sunt mulţi romi care fură şi sunt în stare să ne dea în cap", ne-a mărturisit tânăra. Venitul lor este infim, trăiesc din banii pe care îi obţin din colectarea şi vânzarea fierului vechi. "Mie nu îmi este frică de nimeni şi nu îmi e ruşine că nu am casă. Dacă aş avea materiale, mi-aş ridica eu o baracă, să am unde să mă adăpostesc de frig şi de ploaie", ne-a mărturisit bărbatul.
Pentru cei doi iarna este o ameninţare sau un pariu cu viaţa, însă timpul petrecut sub cerul liber la temperaturi scăzute i-a "călit" şi i-a făcut să uite de grija zilei de mâine.